Întrebări austriece

Austria a adoptat cea mai strictă legislație a vaccinării obligatorii din Uniunea Europeană, începând cu 1 februarie 2022. Cine nu se vaccinează, e amendată, iar această lege va rămâne în vigoare până în ianuarie 2024!
Pentru a-și justifica decizia, prim-ministrul Karl Nehammer a declarat că „vaccinarea este o oportunitate pentru societatea noastră de a dobândi o libertate durabilă și continuă, căci virusul nu ne va mai putea restricționa în niciun fel.”
Se și vede, de altfel, cu ochiul liber, cum virusul nu „restricționează” o Europă occidentală cu populația adultă vaccinată în proporție de aproape 90% (cum e și cazul Austriei)…

Pe de altă parte, condiționarea libertății de vaccinare înseamnă exact opusul libertății „durabile” propovăduită de „autorități” și începutul statului polițienesc.

În același timp, Curtea Constituțională a Austriei a solicitat ministrului sănătății ca, până în 18 februarie, să răspundă unui set de întrebări prin care să lămurească resorturile pe baza cărora guvernul federal a luat această decizie cu impact major asupra societății austriece.

Aceste întrebări ar merita puse tuturor guvernelor care au adoptat așa-zisul certificat „verde” pe baza căruia au restrâns drepturile și libertățile oamenilor. Sunt aspecte ce privesc corectitudinea raportării deceselor de COVID, justificarea purtării măștilor de protecție, cuantificarea reală a pericolului pe care-l reprezintă virusul corona, protecția reală a vaccinului pentru transmiterea bolii și multe alte probleme nelămurite de „autorități”.

Prin efortul lui Varujan Vosganian, avem acces la întrebările la care Guvernul Austriei trebuie să răspundă cu celeritate:

1. Care este modalitatea prin care se distinge între persoanele care au murit „DE” sau „CU” COVID 19? În această privință  se cere:
– Numărul persoanelor care au murit de COVID 19, cu COVID 19 sau care au murit asimptomatice cu COVID 19.
– Numărul persoanelor internate în ATI pentru COVID-19, persoane internate în ATI pentru altă indicație dar care suferă și de COVID-19, iar în final persoanele internate în ATI pentru altă indicație și (asimptomatice sau cu o evoluție ușoară care nu necesită spitalizare) dar au fost infectate în spital.
2. Care este vârsta medie și vârsta mediană a persoanelor internate din cauza COVID-19 în secțiile normale și unitățile de terapie intensivă și a persoanelor care au murit din cauza COVID-19?
3.1. Care este numărul de decese la 100.000 de cazuri de boală (în general) pe grupe de vârstă și sex? Cât de mare este numărul de spitalizări în unitățile de terapie normală sau intensivă la 100.000 de cazuri de boală, pe grupe de vârstă și sex?
3.2Care este numărul de decese la 100.000 de infecții pe grupe de vârstă și sex? Care este numărul de spitalizări în unitățile de terapie normală sau intensivă la 100.000 de infecții, pe grupe de vârstă și sex?
3.3 Care este numărul deceselor la 100.000 de locuitori, pe grupe de vârstă și sex? Cât de mare este numărul de spitalizări în unitățile de terapie normală și de terapie intensivă la 100.000 de locuitori, pe grupe de vârstă și sex?
4. Ce variante de virus au fost prezente la 1 ianuarie 2022, la 25 ianuarie 2022 și în ce procent din cei infectați sau internați sau decedați?
5. Care este procentul de infecție care apare în diferite domenii ale vieții cotidiene (cum ar fi familia, locul de muncă, cumpărăturile [servicii de bază, alte bunuri], diverse activități de agrement)?
6.Prin ce factor purtarea unei măști FFP2 în interior sau în exterior reduce riscul de infecție sau transmitere?
7.Cum sunt distribuite ratele de vaccinare (împărțite în vaccinare unică, dublă, triplă) pe grupele de vârstă?
7.1 În ceea ce privește infecțiile cu omicron: cât de mare a fost incidența medie de 7 zile în ianuarie 2022 la persoanele fără vaccinare împotriva COVID-19, la persoanele după a doua vaccinare, dar înainte de sfârșitul a 14 zile după a doua vaccinare, apoi la persoanele cu finalizat vaccinare „imunizare de bază” (fără „vaccin de rapel”) și în final la persoanele cu „vaccinare de rapel”?
7.2. Prin ce factor vaccinarea COVID reduce riscul de cazuri severe? Rapoartele din presă au vorbit de până la 95%. Riscul general (nediferențiat în funcție de vârstă și starea de sănătate) de a muri din cauza COVID-19 pare acum a fi de 0,1516%. La ce se referă o eficiență specifică a vaccinării, de exemplu, 95%? Ce înseamnă reducerea riscului absolut și relativ în acest context?
7.3. În ce măsură o primă vaccinare, o a doua vaccinare și o a treia vaccinare reduc riscul de a fi spitalizat din cauza COVID-19 într-o secție normală sau într-o unitate de terapie intensivă sau de a muri din cauza COVID-19? Aceasta masura depinde de varianta (predominanta) a virusului?
7.4. Potrivit rapoartelor din presă, efectul protector al vaccinărilor COVID va scădea în timp. Este adevărat? Deci, care este factorul de protecție după a doua vaccinare cu cel mai des utilizat vaccin la trei luni, șase luni și nouă luni după a doua vaccinare? În fiecare caz se solicită reducerea riscului absolut și relativ.
7.5. Care este proporția persoanelor care au fost vaccinate pentru prima, a doua sau a treia oară dintre cei internați din cauza COVID-19?
7.6. Pare să corespundă stării actuale a științei că persoanele vaccinate împotriva COVID se pot infecta 19 și pot transmite boala. În ce măsură vaccinarea COVID reduce riscul de infecție, boli și transmitere? Se solicită o defalcare dacă această măsură depinde de numărul de vaccinări și/sau de timpul scurs de la ultima vaccinare.
8.1. Care este probabilitatea ca un test biologic molecular negativ pentru SARS-CoV-2 să excludă ca persoana testată în termen de 72 ore pot infecta alte persoane cu SARS-CoV-2 după efectuarea testului? Ținând cont de perioada de incubație: În cât timp după efectuarea testului (negativ) se poate exclude (cu cea mai mare probabilitate) ca o persoană care a fost testată negativ să transmită virusul SARS-CoV-2?
8.2. Cât de mare este riscul de transmitere la o persoană infectată cu SARS-CoV-2 cu o a doua vaccinare în urmă cu trei, șase sau opt luni, comparativ cu o persoană nevaccinată al cărei test PCR a fost negativ cu 24 de ore în urmă?
9.1. Cât de mare este riscul de spitalizare legat de COVID (secția normală sau secția de terapie intensivă) al unui tânăr de 25 de ani nevaccinat pe o perioadă de un an?
9.2. Cât de mare este riscul de spitalizare legat de COVID (secția normală sau secția de terapie intensivă) al unui tânăr de 25 de ani care a fost vaccinat de două ori cu cel mai frecvent vaccin din Austria în a treia, a șasea sau a noua lună după a doua vaccinare, convertită pe o perioada de un an?
9.3. Cât de mare este riscul de spitalizare legat de COVID (secția normală sau secția de terapie intensivă) al unui bărbat de 65 de ani nevaccinat pe o perioadă de un an?
9.4. Cât de mare este riscul de spitalizare legat de COVID (secția normală sau secția de terapie intensivă) al unui bărbat de 65 de ani care a fost vaccinat de două ori cu cel mai frecvent vaccin din Austria în a treia, a șasea sau a noua lună după a doua vaccinare, convertită pe o perioada de un an?
9.5.1. Așa-numita „blocare pentru nevaccinați” nu poate exclude o infecție, de exemplu în familie sau la locul de muncă, dar poate, de exemplu, într-un hotel . Legat de repartizarea riscurilor de infecție pe domenii ale vieții, cu câte puncte procentuale „lockdown pentru nevaccinați” reduce riscul de infecție al unei persoane nevaccinate ?
9.5.2. „Lockdown-ul persoanelor nevaccinate” se bazează, printre altele, pe considerația că persoanele fără vaccinare COVID au un risc mai mare de spitalizare decât persoanele vaccinate, ceea ce este probabil să prezinte un risc mai mare pentru sistemul de sănătate. Acum, riscul de spitalizare este, de asemenea, probabil să depindă în mod semnificativ de vârstă. Este posibil ca ratele de vaccinare să varieze în funcție de grupa de vârstă. În orice caz, acoperirea de vaccinare pentru toate grupele de vârstă ar trebui să fie în jur de 75% din „a doua vaccinare”. Incidența infecției este, de asemenea, probabil să fie distribuită diferit în diferite domenii ale vieții, „blocarea” pentru persoanele nevaccinate excluzând doar anumite surse de infecție pentru acestea. Ținând cont de acești parametri și de amploarea reducerii riscului printr-o a doua vaccinare: Care este efectul procentual al „lockdown-ului pentru cei nevaccinati” asupra poverii spitalicești? Sau în cifre absolute: tabloul de bord arată 1049 de pacienți cu COVID-19 în secțiile normale și 194 de pacienți cu COVID-19 în unitățile de terapie intensivă pentru 24 ianuarie 2022. Cu câte paturi ar fi mai mare ocuparea patului în unitățile de terapie normală și intensivă dacă nu ar exista „blocare pentru nevaccinați”?
10. Cotidianul „Der Standard” a raportat pe 2 decembrie 2021, sub titlul „Mai puține victime ale COVID-19 decât toamna trecută, dar exces de mortalitate mai mare” că au existat cu o treime mai puține decese cauzate de COVID-19 față de anul precedent, dar concomitent un exces de mortalitate săptămânal în intervalul de trei cifre. Este adevărat? Dacă da, cât de mare a fost mortalitatea totală în exces în 2021, care nu poate fi explicată de persoanele care au murit de COVID-19 și cum poate fi explicată această mortalitate în exces?*

Lucrurile nu sunt deloc simple, iar explicațiile sunt necesare pentru a putea distinge între fapte și propagandă.

*Apud Varujan Vosganian (Facebook, 02.02
2022). Sursa originală aici.

PS: Am ajuns, iată, să nu mai vorbim în termeni de oameni sănătoși și bolnavi, ci de vaccinați și nevaccinați. Dacă mai durează mult pandemia asta, o să ajungem, vorba aceluiași Vosganian, să spunem că un mort vaccinat e mai viu decât un viu nevaccinat.

Cu sau fără mască

Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a decis că furtul comis de persoana care poartă masca obligatorie COVID-19 este infracțiune calificată.

Onorata instanță a fost sesizată de un complet de la Curtea de Apel București cu privire la lămurirea unei probleme de drept cu care s-a confruntat: în cazul unui furt comis de o persoană care poartă masca sanitară obligatorie, în contextul pandemic, infracțiunea este una calificată sau simplă?

ÎCCJ a stabilit, cu efect obligatoriu pentru toți hoții, că furtul cu masca pe figură dintr-un spațiu unde portul măștii este obligatoriu este furt calificat. Ceea ce se pedepsește cu câțiva ani suplimentari de pușcărie față de un furt simplu!

În varianta de furt simplu (art. 288 Cod Penal), fapta se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă. În variantă agravată, adică cea cu masca (obligatorie, impusă de „autorități”), furtul calificat (art. 229 alin. 1 lit. c) se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Așadar, dacă hoțul nu poartă mască, poate scăpa doar cu 6 luni de pușcărie sau doar o amendă penală plus o altă amendă de 2000 lei (pentru ne-purtatul măștii de protecție în vremuri de pandemie). Nici nu e mult față de 2-3 ani de pușcărie cât ar lua pentru furtul săvârșit cu mască. Poate fi chiar „afacere” destul de bună…

În orice caz, cred că nimeni nu mai are nicio îndoială că statul de dreptul funcționează brici în România. Legea e una pentru toți: uneori pentru cei fără mască, alte ori pentru cei cu mască!

Restricțiile se ridică, vaccinarea forțată continuă însă

Danezii nu mai au de ieri (1 februarie) practic nicio restricţie anticoronavirus! În ciuda creșterii numărului de infectați, guvernanții lor au decis (politic) că COVID-19 nu mai este “critic pentru societate”, deci gata cu dictatura sanitară!

Suntem gata să ieşim din umbra coronavirusului„, au decretat „autoritățile” daneze, ele fiind primele din UE care au îndrăznit să ia o astfel de decizie radicală.

Danezii nu mai trebuie să poarte măști de protecție şi nici de “permisele de sănătate” (care demonstrează că posesorul s-a vaccinat pentru COVID-19, s-a recuperat după boală sau s-a testat şi e negativ) nu mai au nevoie. Evenimentele publice și private se pot desfăşura fără limită de participanţi sau mai pe românește: e liber la înghiorlăială!

Toate aceste „facilități” sunt însă doar pentru danezi! Cei care călătoresc în Danemarca trebuie să prezinte în continuare dovada vaccinării și pașaportul „verde”! Fără acestea, străinii nu se pot bucura de viața normală de dinainte de pandemie și nici de libertățile și drepturile danezilor, chiar dacă vaccinarea nu a reușit să oprească pandemia, din contră, Danemarca e din nou pe val! Vaccinații se pot îmbolnăvi la fel de ușor ca și cei fără vaccin, ba poate chiar mai repede, și pot chiar să-i infecteze și pe alții, la fel de ușor precum nevaccinații. Așadar, din punct de vedere al stăvilirii pandemiei, vaccinul nu ajută la absolut nimic în fața Omicron și a noilor sale variante. Cu toate acestea, în mod straniu, ca să nu spun suspect, vaccinarea (ineficientă în lupta cu răspândirea virusului) este în continuare promovată și, oarecum, forțată și de „autoritățile” daneze. Și nu numai!

Austria a devenit prima țară din Europa care a introdus, tot de ieri, obligativitatea vaccinării anti-COVID-19. Acolo, toți cetățenii cu vârsta de peste 18 ani trebuie să fie vaccinați cu schemă completă (adică 3 doze) sau, în caz contrar, riscă amenzi de până la 3.600 de euro! Austria intenționează să amendeze chiar și cetățenii sănătoși, neinfectați doar pentru că aceștia au ascultat îndemnurile la vaccinare. Pe de o parte amendă, pe de altă parte vor fi relaxa restricțiile impuse, inclusiv cetățenilor nevaccinați. Câtă generozitate…

Dar să îmi explice și mie un „expert” sau comandantul acțiunii unde mai este logica sau știința în toată treaba asta!

„Progresul” moravurilor

„Deontologul de serviciu”, doamna Rodica Culcer anunță în Revista 22 că:
– Nicolae Ionel Ciucă este „un impostor cu schelete în dulap, care face drepți la ordinele Varanului și ale PSD”, „domnul Ciucă a fost pus cu mâna în fruntea guvernului de un președinte care a mai făcut jocurile SRI”.
– Florin Vasile Cîțu este „politician cu antecedente dubioase”, „susținut financiar în perioada studiilor în SUA de controversata fundație Omenia, înțesată de generali SIE”.
– Klaus Werner Iohannis este „mama impostorilor de la Cotroceni”.

Dacă scriai asemenea „aprecieri” acum un an, erai de la „ciuma roșie”. Acum e în regulă, ești „progresist”.

Un alt caz de dublă-măsură și de ipocrizie ce trebuie remarcat este al „moralistului-progresist-userist” Dan Tăpălagă. Grupul de Investigații Politice notează că pe „vremea când îl slujea cu înflăcărare pe Băsescu („lingându-l fără să-i ceară”, după cum a povestit chiar fostul președinte) și îi elogia pe Coldea, Maior, Macovei și Kovesi, Tăpălagă îi înfiera pe ziariştii care criticau regimul, acuzându-i că sunt nişte „sângeroși «tăietori de capete» care s-au obișnuit cu execuţiile în lipsă”. Acum, când cineva spune despre site-ul lui de propagandă că e „toxic” și „fals”, același Tăpălagă se plânge de „o acțiune de tip fascist și extremist, care incită la ură împotriva presei”.

Degebea, pandemia și amenințarea războiului cu Putin schimbă radical moravurile „dreptei” progresisto-liberale. Ipocrizia a rămas însă aceeași!

Începutul sfârșitului. Despre ultima noapte de pandemie și prima noapte de război

Se înmulțesc vocile (autorizate) care anunță sfârșitul pandemiei. Întrebarea este dacă va fi și sfârșitul isteriei sau începutul uneia noi. Pentru că, știți cum se zice: orice sfârșit poate fi un nou început…

Ultimul pe lista „vizionarilor” care anunță începutul „sfârșitului” este coordonatorul campaniei de (ne)vaccinare (la ce „succes” a avut campania în țara noastră), domnul colonel Valeriu Gheorghiță. Acesta a ținut să anunțe că vom ajunge într-o fază endemică de evoluție a bolii şi că se va renunța la majoritatea restricțiilor.

Vom ajunge într-o fază endemică de evoluție a bolii. Este foarte probabil să se întâmple acest lucru pentru că toate estimările ne arată că, în această perioadă, probabil, că mai mult de jumătate din populația lumii va trece prin infecția cu Sars-COV-2, ori coroborat cu faptul că peste 60% din populația la nivel global a primit cel puțin o doză de vaccin, foarte probabil că vom ajunge în faza post pandemică, în perioada de endemie în care va conta foarte mult comportamentul individual”, a declarat Gheorghiţă.

În acel moment, „autoritățile” vor renunța la majoritatea restricțiilor impuse populației. Stau să mă întreb oare de ce nu la toate restricțiile? Poate pentru că prea bine ne-am obișnuit cu ele!?

Mesajul coordonatorului campaniei de (ne)vaccinare vine în contextul în care și ministrul Sănătății, doctorul Alexandru Rafila a spus că în 2022 se va termina „urgența globală”.

Anterior, același lucru a fost exprimat și de mai marii lumii de la Bill Gates (investitor în industria vaccinurilor și unul dintre principalii susținători ai Organizației Mondiale a Sănătății), până la șeful Pfizer, Albert Bourla, care a spus și el că finalul pandemiei este aproape. 

Dacă sfârșitul pandemiei e atât de aproape, în schimb, perspectiva unui război la scară globală e tot mai aproape. Coronavirusul este înlocuit chiar în aceste zile de o altă obsesie a lumii „civizilizate” occidentale: pericolul rus. Nu ne-a plăcut filmul cu dictatura sanitară și „eroii” în halate? Nu-i nimic. Ni se pregătește super-producția cu războiul și „eroii” în uniforme soldățești! Important este să trăim mereu sub o amenințare. Reală sau imaginară/regizată nici nu contează. Amenințare să fie! Să avem de ce ne fie frică tot timpul.

Dubito, ergo cogito

De la Descartes (1637) încoace, știința se bazează pe principiul fundamental “dubito, ergo cogito. Cogito, ergo sum.” (“Mă îndoiesc, deci cuget. Cuget, deci exist.”). Pentru a evolua, știința s-a contrazis inevitabil pe ea însăși. Singurii care nu au avut nicio îndoială (cel puțin nu era exprimată public) au fost preoții, dogmaticii. Oamenii de știință au avut tot timpul mai multe întrebări decât răspunsuri. Și este firesc să fie așa!

În contextul actual de pandemiei, „autoritățile” ne spun să “credem” fără să avem nicio ezitare. Dar cum să nu ai ezitări și îndoieli? E normal să avem, mai ales că eșecul ține de știință. Mulți dintre oamenii de știință s-au contrazis uneori flagrant în ultimii ani. Și nu doar între ei, ci chiar și pe ei înșiși. Nimic nou și nimic rău nici în asta.

De exemplu, mai țineți minte cum ni s-a spus, anul trecut, că vaccinarea oprește răspândirea virusului? Așa „sugerau” datele științifice de atunci! Astăzi, avem dovada că oamenii de știință au greșit: cei mai mulți infectați sunt în rândurile celor cu 3 doze de vaccin. Nu spun că oamenii de știință sau că „autoritățile” au mințit. Spun doar că trebuie să acceptăm că (și) ei pot să greșească. Și că suntem îndreptățiți să nu credem orbește în „sugestiile” lor.

Este însă inacceptabil să ni se ceară “supunere totală” cu privire la “adevărurile științifice”, câtă vreme, pe de o parte, nu există consens în rândul oamenilor de știință, iar, pe de altă parte, nu există consens nici măcar în mintea aceluiași om de știință.

Cine vrea de la noi supunere totală în fața “științei” n-are nicio legătură cu știința și nici cu democrația, ci doar își ascunde intențiile reale după paravanul „științific”.

A te îndoi (“dubito”) de concluziile oamenilor de știință și de propriile tale concluzii este însăși esența științei! Nu supunerea oarbă și nu credința! La baza științei stă îndoiala, nu supunerea și nu credința în știință sau în „eroi”!

Ce poate fi pus la îndoială cu privire la așa-zisele “teorii ale conspirației” poate și trebuie să fie fi pus la îndoială și cu privire la “adevărurile științifice contradictorii” enunțate de „autorități”. Fără a fi puse la îndoială “adevărurile științifice” se pot transforma în dogme, iar riscul este să ajungem să credem în dogme greșite și să aflăm prea târziu…

Așadar, îndoiește-te pentru a gândi, cercetează și caută informația, păstrează o doză de îndoială privind „informațiile oficiale” și nu te baza pe bunele intenții ale altora, nici măcar ale „autorităților”. În final, decide în cunoștință de cauză.

P.S. Acest text a pornit de la ideile lui Liviu Pleșoianu ( exprimate pe data de 11.01.2022 pe platforma Facebook) și se dorește un text „pro-gândire”.

Variațiuni pe marginea unui proverb clasic

În această lume pandemică plină de necunoscute, singurii pe care mi-e ciudă sunt cei care au doar certitudini și nicio îndoială. Mi-e ciudă pe cei care nu se îndoiesc de „știința” autorităților și mi-e la fel de ciudă și pe „conspiraționiști” și „anti-vacciniști”. Ei măcar nu își mai bat capul cu întrebări existențiale inutile.

Pentru că, așa cum spune un proverb clasic, „unde-i multă minte este și prostie pe măsură”.

O variantă mai veselă a aceluiași proverb zice că „mintea multă și prostia pe măsură se întâlnesc în capul unui singur om pentru că polii opuși se atrag”.

Există și o variantă filozofică care ne amintește că „inteligența și prostia sunt albul și negrul, ying-ul și yang-ul, răul și binele sau, altfel spus, îndoiala și certitudinea”. Da, da! Ați citit bine! Certitudinea și îndoiala merg împreună!

În fine, există și versiunea moral-juridică a aceluiași proverb: „oamenii inteligenți sunt ezitanți și mereu preocupați de morală, lege sau de alte repere, dar imbecilii sunt siguri pe ei și nu-și fac probleme în privința moralității, legalității sau utilității activității lor”.

Alegeți voi proverbul care vi se potrivește!

Gândirea critică în luptă cu ”autoritățile”

De când cu pandemia COVID-19, ”autoritățile” ne cer să ne informăm doar din surse oficiale, adică informațiile pe care ni le pun ei la dispoziție. Tot ceea ce spun aceste ”autorități” trebuie considerată literă de lege și orice informație care contravine poziției oficiale trebuie respinsă. O astfel de abordare ține de ”lupta” cu pandemia și cu știrile false. Se pornește de la premisa (falsă) că doar ”autoritățile” pot fi deținătoarele adevărului. Pe cale de consecință, orice punct de vedere contrar adevărului oficial este considerat mincinos și manipulator. Critica la adresa ”autorității” este nu doar respinsă ca fiind nefondată (din start, fără nicio cercetare), dar e și condamnabilă: oamenii nu trebuie să critice ”autoritățile” care se „luptă” cu pandemia, oamenii au obligația de a asculta de ”autorități”, pentru că doar așa vom învinge virusul și vom opri pandemia. Altminteri, dacă dăm crezare știrilor ne-oficiale și punem la îndoială măsurile ”autorităților”, nu avem nicio șansă și pierdem „lupta”!  

Acest discurs belicos și autoritar ar trebui să de-motiveze oamenii să-și pună întrebări și să caute răspunsuri. Ei trebuie doar să asculte de ordinele ”autorităților” și să creadă în descoperirile științei. Desigur, doar în ce spune și livrează știința oficială, „autorizată” de guvernanți. Orice altă știință (care contrazice, poate, știrile oficiale) este considerată ocultă. Cine îndrăznește să gândească altfel decât „autoritățile”, în mod critic la adresa acestora și a „eroilor” zilei este catalogat conspiraționist, negaționist, antivaccinist, analfabet funcțional, etc.

Gândirea critică, lăudată în alte vremuri, astăzi, a ajuns să fie socotită o adevărată erezie. Pandemia și criza sanitară nu acceptă îndoiala declanșată de gândirea critică. În criza sanitară toți trebuie să gândim la fel și să nu avem decât certitudinile oficiale asigurate de ”autorități”. Oamenii sunt îndrumați să citească știri oficiale și să accepte doar ceea ce spun ”autoritățile”. Este un model care așază în centrul său ”regurgitarea” informației ”științifice”, servită de specialiștii statului. Știința oficială a ajuns o adevărată religie a ”autorităților” și ca orice religie, ea are nevoie de credincioși nu de gânditori critici.

Gândirea critică implică să citești și să aduni informații, din mai multe surse, dar mai important, în mod necesar implică să pui întrebări în legătură cu informațiile obținute, să pui împreună bucăți de informație disparată și, pe baza acestui proces cognitiv, să formulezi idei proprii și opinii fundamentate și argumentate. Gândirea critică presupune însă și un alt lucru: să ne gândim și la ceea ce nu s-a spus, nu s-a scris și nu a fost menționat. Chiar mai mult decât atât: să reflectăm și asupra motivelor pentru care nu s-au spus, scris sau menționat anumite lucruri, informații, etc.

Într-adevăr, gândirea critică înseamnă un efort intelectual mult mai mare decât simpla ”îngurgitare” a informațiilor gata pregătite de alții. E mult mai greu să gândești cu mintea ta decât cu mintea altora. Și, în vremuri de criză, poate fi de-a dreptul periculos: poți să ajungi, inclusiv, la concluzia că ”autoritățile” nu dețin adevărul absolut, că „eroii” nu sunt reali și că, uneori, chiar și „eroii” luptei anti-COVID te manipulează și te mint! În timpul pandemiei, este periculos (pentru ” autorități”) să gândești critic pentru că ajungi să uiţi de inamicul invizibil și să ai îndoieli, să refuzi informația oficială, să nu ai încredere în „eroii” oficiali și în „autorități”, ba chiar ajungi să ”lupți” cu ele pentru drepturile și libertățile tale.

Continuă cruciada împotriva plagiatorilor

După ce useriștii au ieșit de la guvernare și PNL s-a aruncat în brațele PSD, deontologii de serviciu s-au reactivat și au reîncălzit o ciorbă mai veche, dar de succes: ei au început o nouă cruciadă împotriva plagiatorilor, hoții care nu fură bani ci idei. Din fericire pentru deontologi și demagogi, balta are pește din belșug! Mulți dintre cei aflați astăzi în funcții publice înalte și-au luat titlurile academice încălcând regulile și etica cercetării științifice. Așadar, „cruciații” nu fac altceva decât să se folosească de materialul clientului, ascuns din belșug prin tot felul de biblioteci și anale. Timp să ai să pescuiești, că sigur prinzi ceva în năvod…

Ultimul pe lista „plagiatorilor” demascați de presa liberă și progresistă este tocmai Ciucă al nost’, prim-ministru în Guvernul de coaliție al lui Iohannis, Iohannis care în 2014 ne spunea că oricine care plagiază – chiar și trei rânduri – trebuie să se retragă din funcția publică. Ori, Ciucă pare-se că a plagiat vreo 42 de pagini din 138… Și nu e singurul din actualul guvern care are emoții. „Cruciații” deontologi salvatoriști amenință că urmează la rând alți doi miniștri!

Pe de altă parte, chiar dacă are o teză de doctorat lipsită de valoare științifică și plagiată, premierul Nicolae Ciucă nu are de ce să își facă griji. Ultima persoană cu funcție în statul român care s-a aflat în situația asta nu doar că nu s-a retras ci, din contră, a fost promovată și pusă șefă la Parchet european anti-corupție, fiind „albită” de Iohannis și de deontologi (ditamai CNATDCU* a stabilit că sunt „probleme în 4% din teză” și că „retragerea titlului ar fi o sancțiune excesivă”). Stau să mă întreb, „dottore” Ciucă unde ar mai putea fi promovat (pentru a scăpa de el) că deja a atins pragul incompetenței sale?

PS. O reacție ironică la „povestea” plagiatului lui Ciucă a avut și fostul premier Victor Ponta, găsit și el pe vremuri cu probleme de plagiat la teza de doctorat: „Domnul Ciucă să își vadă de problemele din energie, sănătate, educație, finanțe! Pentru scandalul cu plagiatul îmi dau eu demisia„.

*Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare

Sistemul imunitar și „lupta” cu pandemia

Răspunsul imun este diferit de la o persoană la alta, de la un organism la altul. Pentru că fiecare dintre noi avem un sistem imunitar „personalizat” și complex.

Unii contactează foarte ușor toţi microbii și virușii care le ies în cale, alții nu se îmbolnăvesc apoape niciodată. Știința nu are încă toate răspunsurile privind modul de funcționare al acestui sistem complex. Mai sunt mule de studiat pentru a înțelege cum funcționează în detaliu aceste mecanisme de autoapărare complexe, mai ales în anumite cazuri particulare.

În ciuda acestei complexități și specificități, în pandemia coronavirus, „autoritățile” din lumea-ntreagă au aplicat în mod ne-diferențiat aceeași „soluție” la toată, fără a cunoaștere prealabilă a specificului fiecăruia dintre noi. Vaccinul anti-COVID a ajuns soluția universală. Cică e bun la toată lumea, chiar dacă nu e deloc bun să oprească pandemia. Eventual, te protejează să nu mori.

Nu contează nici faptul că la unii are efect și la alții nu are (dovadă că după 3 doze, unii tot au fost infectați) sau produce efecte secundare. Nu contează cât de bine sau rău funcționează în a opri pandemia. Soluția unică și „singura șansă” a fost aplicată fără a se ține cont de specificul pacientului, de specificul răspunsului său imun.

Astăzi, poți merge la vaccinare ca la supermarket: fără nicio pregătire, fără nicio analiză. Poți să mergi și în stare de ebrietate sau „fumat”, tot vei ajunge vaccinat. Pentru că obiectivul „autorităților” este să aibă cât mai mulți vaccinați și nu cât mai puțini bolnavi.
Vaccinarea a ajuns ca „tratamentul” popular al răcelii: toată lumea înghite paracetamol și vitamina C, chiar dacă știm că nu prea funcționează… Pe unii îi ajută, pe alții deloc și e mai mult o soluție placebo. Și un fel de loterie.

Nici nu se pune problema unei scheme preventive sau de tratament după specificul pacienților. Tratamentul diferențiat nu face parte din „arsenalul” luptătorilor anti-COVID. Ei „luptă” cu aceeași armă în fiecare situație. Stau să mă gândesc însă cât de „științifică” (mai) este o astfel de abordare?

Sursa foto: Rador.ro