Aplicarea „științifică” a unor reguli stupide

După studii îndelungate făcute de cercetătorii britanici s-a constatat că virusul efectiv nu poate trece de „gardurile” improvizate în mall-urile din România.

Știam încă din 2020 că avem de a face cu un virus inteligent, care umblă în restaurante și crâșme doar după ora 22:00 și de acea „autoritățile” au fost nevoite să le închidă. Acum avem și confirmarea. Sars-CoV-2 știe că în mall nu are voie să circule decât pe o parte a culoarului (cea dedicată ne-vaccinaților) și, pe cale de consecință, respectă cu strictețe regulile impuse de Arafat și Rafila.

Desigur, noua regulă de combatere a pandemiei și segregarea oamenilor pe baza statutului lor medical nu au nimic de a face cu „lăcomia” comercianților de a-și crește vânzările. Așa se combate pandemia. În mod științific. Într-un singur cuvânt: prostie absolută!

În stânga, e zona cu produse neesențiale, deci acolo ți se verifică certificatul „verde”. În dreapta, e liber de COVID și de certificate pentru că acolo se vând produse esențiale traiului de zi cu zi.

Vaccin anti-moarte

Decizia bazată pe presiune sau pe crearea unui context în care oamenii sunt nevoiți cumva să se vaccineze nu este cea corectă. Vaccinarea este un act voluntar. De ce ne vaccinăm? Ca să oprim transmiterea unei boli. Ăsta e scopul vaccinării. Acum ce observăm? Că această vaccinare nu oprește transmiterea.” (Alexandru Rafila, ministrul Sănătății, 01.02.2022)

Actualul ministru recunoaște implicit că oamenii au fost forțați de „contextul” creat de „autorități” să se vaccineze și că decizia lor nu a fost una bazată pe alegerea liberă. Când o guvernare – care se proclamă democratică – acționează într-un astfel de mod perfid, practic ea nu mai lucrează pentru popor, ci strict pentru menținerea și perpetuarea propriei sale puteri.

Revenind la problema vaccinului și declarația ministrului, se pune întrebarea logică: dacă nu putem opri pandemia, atunci de ce (să) se vaccinează astăzi oamenii?

Realitatea a demonstrat că noile generații de vacinuri – inclusiv cele „anti-COVID” bazate pe tehnologia mARN, descoperite într-un timp record și puse pe piață într-un timp suspect de rapid – au eșuat în misiunea lor. Ele nu au putut opri răspândirea variantei OMICRON! Deși rolul unui vaccin tocmai acesta ar fi trebuit să fie: să ne protejeze să nu ne îmbolnăvim și să oprească transmiterea (globală) a virusului! Să oprească pandemia! Noile minuni ale științei și progresului nu au reușit însă asta, în ciuda zecilor de miliarde de dolari și euro cheltuite pentru dezvoltarea și achiziția lor. Banii publici au fost cheltuiți, însă pandemia continuă! Norocul nostru este că noua tulpină, chiar dacă mai contagioasă decât precedentele, este mai puțin periculoasă.

Și dacă vaccinurile actuale nu au oprit transmiterea virusului, atunci, de ce unii încă mai insistă să administreze populației și doza booster, o doză ineficientă, ba chiar posibil contraproductivă? Să nu uităm că virusologul francez, câștigător al Premiului Nobel pentru Medicină, Luc Montagnie (decedat cu două zile în urmă) a numit vaccinarea în masă în timpul pandemiei ca fiind „de neimaginat” și o eroare istorică și științifică care duce la „crearea de noi tulpini” și provoacă decese.

Statisticile ”oficiale” ale Institutului Naţional de Sănătate Publică (INSP) arată că în săptămâna 31 ianuarie-6 februarie, ​51,4% dintre cazurile de COVID-19 confirmate s-au înregistrat la persoane nevaccinate, iar 48,6 la vaccinate. Așadar, diferența între cele două categorii este nesemnificativă!

Și dacă vaccinurile sunt ineficiente, de ce unii (lideri politici, UE, „autorități” guvernamentale și medicale) insistă să introducă vaccinarea obligatorie?

Știu că discursul oficial ne spune că vaccinarea ne scapă de spitalizare și de formele grave ale bolii, chiar și de moarte. În continuare se apelează la acest discurs al morții, iar noi, fiind speriați de ambele perspective (atât de boli, cât mai ales de moarte) și nefiind dispuși să ne asumăm riscuri*, acceptăm să ne supunem „eroilor” zilei, chiar dacă aceștia nu au fost întotdeauna cinstiți și onești în relația cu noi. Uităm însă un lucru elementar: cu toții murim! Și cu vaccin și fără vaccin. Nu scapă nimeni, oricât am încerca să evităm „finalul”. Nu există vaccin împotriva morții! Și, diin păcate, așa cum s-a dovedit până acum, nici împotriva Covid-19…

*Rata mortalității COVID-19 în România este de 2,44%, dacă ne raportăm la populația infectată (61.000 de persoane decedate din 2,5 milioane de infectați) și de 0,3%, dacă ne raportăm la întreaga populație rezidentă. Hai să recunoaștem că, dacă nu ar fi fost isteria provocată de „autorități”, o astfel de rată a mortalității nu ar fi trebuit să ne sperie aproape deloc!

Mai ales că nici nu putem fi 100% siguri pe raportările „autorităților”. Numărătoarea morților devine suspectă având în vedere că protocoalele medicale în vigoare nu disting între „mort de COVID” și „mort cu COVID”. De la începutul pandemiei şi până în prezent, în România, 86% din totalul deceselor au fost la persoane peste 60 ani, INSP precizând că 93,3% dintre decedaţi aveau cel puţin o comorbiditate asociată! În aceste condiții, ipoteza că moartea a fost determinată mai degrabă de vârstă și aceste boli grave (cronice) și mai puțin de contaminarea cu SARS-COV-2, devine una plauzibilă, mai ales în lipsa autopsiilor, care în continuare sunt interzise de ”autorități”. Stăm să ne întrebăm, oare de ce?

Toate acestea ridică mari semne de îndoială privind acuratețea și corectitudinea statisticilor date publicității de niște ”autorități” care refuză transparența, în schimb, cer încredere oarbă!

Ce rol mai are vaccinul

Anna Teresa Palamara, directorul secției de Boli Infecțioase a Institutului Superior de Sănătate din Roma, președintele Societății Italiene de Microbiologie, profesor de microbiologire clinică la Universitatea din Roma și membru în Consiliul Director al Institutului Pasteur din Italia, deci un expert în domeniu, a declarat recent într-o emisiune a postului de televiziune Canale 5 ca „în Italia și în alte țări europene OMICRON lovește mai ales persoanele vaccinate, în special pe cele care au făcut a treia doza„. Dacă este așa cum spune acest specialist în boli infecțioase (nu avem motive să ne îndoim de spusele ei), atunci este de neînțeles decizia UE de a lega valabilitatea certificatului „verde” de doza booster sau decizia a unor state care, din februarie, fie au introdus vaccinarea obligatorie anti-COVID (Austria, Italia), fie au transformat certificatul „verde” în certificat de vaccinare (Ungaria), valabil doar cu 3 doze.

O directivă o Comisiei Europene – o instituție care s-a dovedit subordonată intereselor marilor producători de medicamente și vaccinuri – stabilește că de la 1 februarie 2022, valabilitatea pașaportului ”verde” este prelungită doar dacă persoanele se vaccinează și cu doza booster într-un interval care să nu depășească 9 luni de la încheierea vaccinării. Punând presiune pe cetățeni și pe călători, eurocrații vor astfel să „revitalizeze” campania de vaccinare împotmolită în mai toate statele membre.

Rămâne însă întrebarea fundamentală: ce rol mai are vaccinarea, dacă ea nu reușește să oprească transmiterea virusului (rolul esențial al oricărui vaccin), iar vaccinații (chiar cu booster) sunt expuși la infecție cel puțin la fel de mult sau chiar mai mult decât nevaccinații, cum spune doamna doctor din Italia. „Autoritățile” vor să se asigure că nimeni nu scapă neinfectată? Așa vor să dobândim imunitatea de turmă sau așa vor unii să mai facă niște bani pe seama sănătății oamenilor?

Apropo de Italia, Varujan Vosganian observă logica ”supertembelă” a supercertificatului verde italian: pe 15 noiembrie 2021 în Italia erau 5 milioane de persoane adulte nevaccinate. Din 15 noiembrie și până astăzi, peste 5 milioane de italieni s-au îmbolnăvit de COVID.
Dacă e cum se spune, că vaccinul protejează, înseamnă că cei cinci milioane de infectați erau nevaccinați. Urmând această logică, înseamnă că toți nevaccinații s-au îmbolnăvit în ultimele trei luni. Așadar, toți italienii sunt imunizați prin vaccin ori prin boală. Atunci pentru cine s-a mai dat legea cu supercertificatul verde și obligativitatea vaccinului, începând cu 20 ianuarie?
Dacă, însă, nu nevaccinații, ci vaccinații s-au contaminat, înseamnă că vaccinul nu oprește epidemia. Și atunci, de ce s-a mai dat legea supercetificatului verde și a obligativității vaccinului după 20 ianuarie? Să scape de spitalizare și de moarte?
Oricum ai da-o, și dacă vaccinații sunt de vină, și dacă nevaccinații sunt de vină, legea izvorăște dintr-o logică tembelă. Și dacă vaccinarea și certificatul ”verde” nu au nicio bază medicală, de ce au fost și sunt în continuare totuși folosite?

Simptomatologie sugestivă și arbitrară

Ordinul Ministrului Sănătății nr. 35 din 7 ianuarie 2022 prevede că persoanele care se reinfectrează în termenul de 180 de zile și nu manifestă simptome grave nu sunt considerate cazuri noi decât la numărătoare, în statistici. În rest, nu li se eliberează pașaportul „verde”. Decât doar în situația în care prezintă simptome „sugestive”. Nu grave, doar sugestive!*

Să zicem că ne-am infectat în octombrie 2021 cu Delta. Facem un nou test (pe banii noștri) în februarie 2022 și rezultatul e pozitiv. Ghinion, ne-am reinfectat! Cel mai probabil cu noua variantă, Omicron. Direcția de Sănătate Publică refuză însă să ne elibereze dovada pozitivării (CoronaForms) și suntem trimiși la medicul de familie, care, dacă nu avem simptome „sugestive” ne spune să stăm în casă (firește ca să nu îmbolnăvim și pe alții) și să luăm un tratament banal. Concediul medical nu primim însă! Nici certificat „verde”. Trebuie să ne descurcăm fără!

Ordinul Ministrului 35/7 ianuarie 2022 spune negru pe alb (II.c):„ Dacă persoanele se retestează îm perioada de 180 de zile de la data primului test pozitiv și au un rezultat pozitiv, nu se consideră o nouă infecție, cu excepția situației în care acestea prezintă simptomatologie sugestivă.” Atenție, nu orice fel de simptomatologie, ci doar una sugestivă, orice ar însemna asta.

Ce înseamnă „sugestiv” numai „specialiștii” care au redactat ordinul știu, pentru că nu există nicăieri definiția acestui termen. Deci, încadrarea în categoria „sugestiv” se face total arbitrar. Nefiind prevăzute criterii clare, suntem la mâna și pixul cuiva.

Ori, o politică publică sau o măsură sanitară care lasă loc arbitrariului va fi aplicată pe măsură. În mod discreționar. Nici nu mai era nevoie de o astfel de prevedere. Ministerul Sănătății putea să spună, din start, că vor fi considerate bolnave doar persoanele pe care Guvernul le consideră sau le vrea. Punct. Nu ne mai complicam existența cu un ordin discreționar, care lasă loc la interpretări și, pe cale de consecință, la abuzuri. Rolul unei politici publice este tocmai eliminarea arbitrariului prin asigurarea unui cadru coerent și clar, care să poată fi aplicat unitar.

În cazul noii definiții de caz, e limpede că nu avem așa ceva. Și ne mai mirăm de faptul că oamenii nu au încredere în „autorități” și că marea majoritatea românilor (65,7%, adică două treimi) sunt de părere că pandemia de COVID 19 a fost provocată de elitele globale pentru a impune controlul asupra populaţiei lumii și doar 28,4% dintre conaţionalii noștri cred că aceasta a apărut în mod natural aşa cum s-a întâmplat şi cu alte pandemii din istoria omenirii (sondaj INSCOP)! Cu astfel de reguli „sugestive”, realitatea bate orice teorie a conspirației…

Măștile răului

În 1983, președintele american Ronald Reagan decreta că Uniunea Sovietică este un „imperiu al răului“, avertizând asupra amenințării globale reprezentate de sovietici, precum și de necesitatea unei confruntări cu această amenințare.

De o vreme încoace, mai precis de când Vladimir Putin îi înfruntă din nou pe americani și aliații acestora, istoria se repetă. Sau mai bine spus, narativul occidental se repetă: Putin este prezentat drept noul ”țar”, iar Rusia a ajuns din nou, ”imperiul răului”. Iar exemplele aduse în sprijinul acestui narativ scos de la naftalină încep cu acțiunile ”agresive” ale Moscovei împotriva Georgiei (2008) și a Ucrainei (2014), intervenția militară în Siria (2015), ”interferența” în alegerile prezidențiale din SUA în 2016 și 2020 și se termină cu „iminenta” invadare a Ucrainei (2022). Și am enumerat doar cele mai recente ”dovezi” ale „Răului rus”, lista însă ar putea merge mult în urmă în istorie.

Vestul are nevoie de un inamic, real sau imaginar, iar în imaginarul colectiv occidental, Rusia joacă perfect rolul puterii ticăloase. Culmea este că și liderilor ruși le place și acceptă această logică maniheistă. Lumea e împărțită între Rău și Bine. Pentru ocidentali (Binele), reprezentanții Răului sunt rușii și chinezii. Pentru aceștia din urmă, Răul este întruchipat de americani și aliații acestora. Tot ceea ce e rus e rău, tot ceea ce e american e bun. Și invers. Sunt axiome care nu mai trebuie demonstrate, e suficient că sunt enunțate. Nimeni nu pune la îndoială valoarea lor de adevăr. Au ajuns dogme! Nuanțele nu sunt acceptate: ori ești cu rușii, ori ești cu americanii. Deși, există destul de multe state care joacă la două capete și chiar între cele două mari super-puteri există nenumărate punți de legătură ascunse.

Dacă reușim să trecem peste propagandă și începem să analizăm faptele curate, dezbrăcate de ideologie și mitologie, ne dăm seama că, de fapt, nici Rusia nu este așa de periculoasă precum e prezentată și nici Occidentul/America nu sunt atât de inocente precum vor să pară.

În lucrarea sa ”The Evil Empire” (2007), autorul american Steven A. Grasse vorbește despre 101 moduri prin care Anglia (să nu uităm că Marea Britanie a fost, la un moment dat, cel mai mare imperiu al lumii) a ”ruinat” lumea: ”They invented slums. They invented child labor. They put Saddam Hussein in power. They burned Joan of Arc at the stake, and they enslaved the globe to get their tea fix. ” Așadar, din punct de vedere istoric, chiar Marea Britanie ar putea fi un concurent serios al Rusiei la titlul de „imperiu al răului”…

O altă lectură revelatoare asupra lumii occidentale sunt și cărțile lui Noam Chomsky, în special ”Cine conduce lumea?” (2016) și ”Cum merge lumea” (2011). În aceste cărți Chomsky detaliază modul în care retorica americană despre libertate și drepturile omului diferă atât de mult de acțiunile sale imperialiste, menite a-i asigura putere și acces la resurse.

Când mai auziți despre ”agresiunile” rușilor în Ucraina, ar fi bine să analizați și alte ”agresiuni” (în numele libertății sau a luptei contra terorismului), de exemplu, ale americanilor asupra altor state. Sau, așa cum pun problema China și Rusia, statele occidentale, în frunte cu Statele Unite să „renunțe la abordările ideologizate ale războiului rece, să respecte suveranitatea, securitatea și interesele altor țări, diversitatea modelelor lor de civilizație și cultural-istorice și să trateze dezvoltarea pașnică a altor state în mod obiectiv și echitabil.”

Dacă stăm strâmb și judecăm drept, ajungem la concluzia că dincolo de retorici, lumea în care trăim are atât de multe nuanțe încât abordarea maniheistă și ideologizată (care facilitează o înțelegere ușoară) este cât se poate de manipulatoare. Monștrii nu există dacă noi nu îi creăm! Fără oamenii care cred în el, Răul ar rămâne o simplă ficțiune. Și asta e valabil și în planul relațiilor internaționale, dar și în cel al politicii europene și naționale.

Înțelegând asta, lumea încetează să mai fie împărțită între eroi și ticăloși/monștri, între ruși și americani. Înțelegând asta, vom vedea lumea în toată ”splendoarea” sa: actori (indivizi, state, ONG, organizații suprastatale, etc.) care își urmăresc interesul (bani, resurse, putere, etc.) și care își schimbă între ei măștile Răului.

PS. Apropo de cum lucrează Marile Puteri, un articol cât se poate de edificator arată că, pus de presă să prezinte DOVEZI că rușii vor să invadeze Ucraina, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA a refuzat acest lucru, în schimb a acuzat presa americană că ține partea Kremlinului. Or fi „dovezile” secrete…

Întrebări austriece

Austria a adoptat cea mai strictă legislație a vaccinării obligatorii din Uniunea Europeană, începând cu 1 februarie 2022. Cine nu se vaccinează, e amendată, iar această lege va rămâne în vigoare până în ianuarie 2024!
Pentru a-și justifica decizia, prim-ministrul Karl Nehammer a declarat că „vaccinarea este o oportunitate pentru societatea noastră de a dobândi o libertate durabilă și continuă, căci virusul nu ne va mai putea restricționa în niciun fel.”
Se și vede, de altfel, cu ochiul liber, cum virusul nu „restricționează” o Europă occidentală cu populația adultă vaccinată în proporție de aproape 90% (cum e și cazul Austriei)…

Pe de altă parte, condiționarea libertății de vaccinare înseamnă exact opusul libertății „durabile” propovăduită de „autorități” și începutul statului polițienesc.

În același timp, Curtea Constituțională a Austriei a solicitat ministrului sănătății ca, până în 18 februarie, să răspundă unui set de întrebări prin care să lămurească resorturile pe baza cărora guvernul federal a luat această decizie cu impact major asupra societății austriece.

Aceste întrebări ar merita puse tuturor guvernelor care au adoptat așa-zisul certificat „verde” pe baza căruia au restrâns drepturile și libertățile oamenilor. Sunt aspecte ce privesc corectitudinea raportării deceselor de COVID, justificarea purtării măștilor de protecție, cuantificarea reală a pericolului pe care-l reprezintă virusul corona, protecția reală a vaccinului pentru transmiterea bolii și multe alte probleme nelămurite de „autorități”.

Prin efortul lui Varujan Vosganian, avem acces la întrebările la care Guvernul Austriei trebuie să răspundă cu celeritate:

1. Care este modalitatea prin care se distinge între persoanele care au murit „DE” sau „CU” COVID 19? În această privință  se cere:
– Numărul persoanelor care au murit de COVID 19, cu COVID 19 sau care au murit asimptomatice cu COVID 19.
– Numărul persoanelor internate în ATI pentru COVID-19, persoane internate în ATI pentru altă indicație dar care suferă și de COVID-19, iar în final persoanele internate în ATI pentru altă indicație și (asimptomatice sau cu o evoluție ușoară care nu necesită spitalizare) dar au fost infectate în spital.
2. Care este vârsta medie și vârsta mediană a persoanelor internate din cauza COVID-19 în secțiile normale și unitățile de terapie intensivă și a persoanelor care au murit din cauza COVID-19?
3.1. Care este numărul de decese la 100.000 de cazuri de boală (în general) pe grupe de vârstă și sex? Cât de mare este numărul de spitalizări în unitățile de terapie normală sau intensivă la 100.000 de cazuri de boală, pe grupe de vârstă și sex?
3.2Care este numărul de decese la 100.000 de infecții pe grupe de vârstă și sex? Care este numărul de spitalizări în unitățile de terapie normală sau intensivă la 100.000 de infecții, pe grupe de vârstă și sex?
3.3 Care este numărul deceselor la 100.000 de locuitori, pe grupe de vârstă și sex? Cât de mare este numărul de spitalizări în unitățile de terapie normală și de terapie intensivă la 100.000 de locuitori, pe grupe de vârstă și sex?
4. Ce variante de virus au fost prezente la 1 ianuarie 2022, la 25 ianuarie 2022 și în ce procent din cei infectați sau internați sau decedați?
5. Care este procentul de infecție care apare în diferite domenii ale vieții cotidiene (cum ar fi familia, locul de muncă, cumpărăturile [servicii de bază, alte bunuri], diverse activități de agrement)?
6.Prin ce factor purtarea unei măști FFP2 în interior sau în exterior reduce riscul de infecție sau transmitere?
7.Cum sunt distribuite ratele de vaccinare (împărțite în vaccinare unică, dublă, triplă) pe grupele de vârstă?
7.1 În ceea ce privește infecțiile cu omicron: cât de mare a fost incidența medie de 7 zile în ianuarie 2022 la persoanele fără vaccinare împotriva COVID-19, la persoanele după a doua vaccinare, dar înainte de sfârșitul a 14 zile după a doua vaccinare, apoi la persoanele cu finalizat vaccinare „imunizare de bază” (fără „vaccin de rapel”) și în final la persoanele cu „vaccinare de rapel”?
7.2. Prin ce factor vaccinarea COVID reduce riscul de cazuri severe? Rapoartele din presă au vorbit de până la 95%. Riscul general (nediferențiat în funcție de vârstă și starea de sănătate) de a muri din cauza COVID-19 pare acum a fi de 0,1516%. La ce se referă o eficiență specifică a vaccinării, de exemplu, 95%? Ce înseamnă reducerea riscului absolut și relativ în acest context?
7.3. În ce măsură o primă vaccinare, o a doua vaccinare și o a treia vaccinare reduc riscul de a fi spitalizat din cauza COVID-19 într-o secție normală sau într-o unitate de terapie intensivă sau de a muri din cauza COVID-19? Aceasta masura depinde de varianta (predominanta) a virusului?
7.4. Potrivit rapoartelor din presă, efectul protector al vaccinărilor COVID va scădea în timp. Este adevărat? Deci, care este factorul de protecție după a doua vaccinare cu cel mai des utilizat vaccin la trei luni, șase luni și nouă luni după a doua vaccinare? În fiecare caz se solicită reducerea riscului absolut și relativ.
7.5. Care este proporția persoanelor care au fost vaccinate pentru prima, a doua sau a treia oară dintre cei internați din cauza COVID-19?
7.6. Pare să corespundă stării actuale a științei că persoanele vaccinate împotriva COVID se pot infecta 19 și pot transmite boala. În ce măsură vaccinarea COVID reduce riscul de infecție, boli și transmitere? Se solicită o defalcare dacă această măsură depinde de numărul de vaccinări și/sau de timpul scurs de la ultima vaccinare.
8.1. Care este probabilitatea ca un test biologic molecular negativ pentru SARS-CoV-2 să excludă ca persoana testată în termen de 72 ore pot infecta alte persoane cu SARS-CoV-2 după efectuarea testului? Ținând cont de perioada de incubație: În cât timp după efectuarea testului (negativ) se poate exclude (cu cea mai mare probabilitate) ca o persoană care a fost testată negativ să transmită virusul SARS-CoV-2?
8.2. Cât de mare este riscul de transmitere la o persoană infectată cu SARS-CoV-2 cu o a doua vaccinare în urmă cu trei, șase sau opt luni, comparativ cu o persoană nevaccinată al cărei test PCR a fost negativ cu 24 de ore în urmă?
9.1. Cât de mare este riscul de spitalizare legat de COVID (secția normală sau secția de terapie intensivă) al unui tânăr de 25 de ani nevaccinat pe o perioadă de un an?
9.2. Cât de mare este riscul de spitalizare legat de COVID (secția normală sau secția de terapie intensivă) al unui tânăr de 25 de ani care a fost vaccinat de două ori cu cel mai frecvent vaccin din Austria în a treia, a șasea sau a noua lună după a doua vaccinare, convertită pe o perioada de un an?
9.3. Cât de mare este riscul de spitalizare legat de COVID (secția normală sau secția de terapie intensivă) al unui bărbat de 65 de ani nevaccinat pe o perioadă de un an?
9.4. Cât de mare este riscul de spitalizare legat de COVID (secția normală sau secția de terapie intensivă) al unui bărbat de 65 de ani care a fost vaccinat de două ori cu cel mai frecvent vaccin din Austria în a treia, a șasea sau a noua lună după a doua vaccinare, convertită pe o perioada de un an?
9.5.1. Așa-numita „blocare pentru nevaccinați” nu poate exclude o infecție, de exemplu în familie sau la locul de muncă, dar poate, de exemplu, într-un hotel . Legat de repartizarea riscurilor de infecție pe domenii ale vieții, cu câte puncte procentuale „lockdown pentru nevaccinați” reduce riscul de infecție al unei persoane nevaccinate ?
9.5.2. „Lockdown-ul persoanelor nevaccinate” se bazează, printre altele, pe considerația că persoanele fără vaccinare COVID au un risc mai mare de spitalizare decât persoanele vaccinate, ceea ce este probabil să prezinte un risc mai mare pentru sistemul de sănătate. Acum, riscul de spitalizare este, de asemenea, probabil să depindă în mod semnificativ de vârstă. Este posibil ca ratele de vaccinare să varieze în funcție de grupa de vârstă. În orice caz, acoperirea de vaccinare pentru toate grupele de vârstă ar trebui să fie în jur de 75% din „a doua vaccinare”. Incidența infecției este, de asemenea, probabil să fie distribuită diferit în diferite domenii ale vieții, „blocarea” pentru persoanele nevaccinate excluzând doar anumite surse de infecție pentru acestea. Ținând cont de acești parametri și de amploarea reducerii riscului printr-o a doua vaccinare: Care este efectul procentual al „lockdown-ului pentru cei nevaccinati” asupra poverii spitalicești? Sau în cifre absolute: tabloul de bord arată 1049 de pacienți cu COVID-19 în secțiile normale și 194 de pacienți cu COVID-19 în unitățile de terapie intensivă pentru 24 ianuarie 2022. Cu câte paturi ar fi mai mare ocuparea patului în unitățile de terapie normală și intensivă dacă nu ar exista „blocare pentru nevaccinați”?
10. Cotidianul „Der Standard” a raportat pe 2 decembrie 2021, sub titlul „Mai puține victime ale COVID-19 decât toamna trecută, dar exces de mortalitate mai mare” că au existat cu o treime mai puține decese cauzate de COVID-19 față de anul precedent, dar concomitent un exces de mortalitate săptămânal în intervalul de trei cifre. Este adevărat? Dacă da, cât de mare a fost mortalitatea totală în exces în 2021, care nu poate fi explicată de persoanele care au murit de COVID-19 și cum poate fi explicată această mortalitate în exces?*

Lucrurile nu sunt deloc simple, iar explicațiile sunt necesare pentru a putea distinge între fapte și propagandă.

*Apud Varujan Vosganian (Facebook, 02.02
2022). Sursa originală aici.

PS: Am ajuns, iată, să nu mai vorbim în termeni de oameni sănătoși și bolnavi, ci de vaccinați și nevaccinați. Dacă mai durează mult pandemia asta, o să ajungem, vorba aceluiași Vosganian, să spunem că un mort vaccinat e mai viu decât un viu nevaccinat.

Cu sau fără mască

Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a decis că furtul comis de persoana care poartă masca obligatorie COVID-19 este infracțiune calificată.

Onorata instanță a fost sesizată de un complet de la Curtea de Apel București cu privire la lămurirea unei probleme de drept cu care s-a confruntat: în cazul unui furt comis de o persoană care poartă masca sanitară obligatorie, în contextul pandemic, infracțiunea este una calificată sau simplă?

ÎCCJ a stabilit, cu efect obligatoriu pentru toți hoții, că furtul cu masca pe figură dintr-un spațiu unde portul măștii este obligatoriu este furt calificat. Ceea ce se pedepsește cu câțiva ani suplimentari de pușcărie față de un furt simplu!

În varianta de furt simplu (art. 288 Cod Penal), fapta se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă. În variantă agravată, adică cea cu masca (obligatorie, impusă de „autorități”), furtul calificat (art. 229 alin. 1 lit. c) se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Așadar, dacă hoțul nu poartă mască, poate scăpa doar cu 6 luni de pușcărie sau doar o amendă penală plus o altă amendă de 2000 lei (pentru ne-purtatul măștii de protecție în vremuri de pandemie). Nici nu e mult față de 2-3 ani de pușcărie cât ar lua pentru furtul săvârșit cu mască. Poate fi chiar „afacere” destul de bună…

În orice caz, cred că nimeni nu mai are nicio îndoială că statul de dreptul funcționează brici în România. Legea e una pentru toți: uneori pentru cei fără mască, alte ori pentru cei cu mască!

Restricțiile se ridică, vaccinarea forțată continuă însă

Danezii nu mai au de ieri (1 februarie) practic nicio restricţie anticoronavirus! În ciuda creșterii numărului de infectați, guvernanții lor au decis (politic) că COVID-19 nu mai este “critic pentru societate”, deci gata cu dictatura sanitară!

Suntem gata să ieşim din umbra coronavirusului„, au decretat „autoritățile” daneze, ele fiind primele din UE care au îndrăznit să ia o astfel de decizie radicală.

Danezii nu mai trebuie să poarte măști de protecție şi nici de “permisele de sănătate” (care demonstrează că posesorul s-a vaccinat pentru COVID-19, s-a recuperat după boală sau s-a testat şi e negativ) nu mai au nevoie. Evenimentele publice și private se pot desfăşura fără limită de participanţi sau mai pe românește: e liber la înghiorlăială!

Toate aceste „facilități” sunt însă doar pentru danezi! Cei care călătoresc în Danemarca trebuie să prezinte în continuare dovada vaccinării și pașaportul „verde”! Fără acestea, străinii nu se pot bucura de viața normală de dinainte de pandemie și nici de libertățile și drepturile danezilor, chiar dacă vaccinarea nu a reușit să oprească pandemia, din contră, Danemarca e din nou pe val! Vaccinații se pot îmbolnăvi la fel de ușor ca și cei fără vaccin, ba poate chiar mai repede, și pot chiar să-i infecteze și pe alții, la fel de ușor precum nevaccinații. Așadar, din punct de vedere al stăvilirii pandemiei, vaccinul nu ajută la absolut nimic în fața Omicron și a noilor sale variante. Cu toate acestea, în mod straniu, ca să nu spun suspect, vaccinarea (ineficientă în lupta cu răspândirea virusului) este în continuare promovată și, oarecum, forțată și de „autoritățile” daneze. Și nu numai!

Austria a devenit prima țară din Europa care a introdus, tot de ieri, obligativitatea vaccinării anti-COVID-19. Acolo, toți cetățenii cu vârsta de peste 18 ani trebuie să fie vaccinați cu schemă completă (adică 3 doze) sau, în caz contrar, riscă amenzi de până la 3.600 de euro! Austria intenționează să amendeze chiar și cetățenii sănătoși, neinfectați doar pentru că aceștia au ascultat îndemnurile la vaccinare. Pe de o parte amendă, pe de altă parte vor fi relaxa restricțiile impuse, inclusiv cetățenilor nevaccinați. Câtă generozitate…

Dar să îmi explice și mie un „expert” sau comandantul acțiunii unde mai este logica sau știința în toată treaba asta!

„Progresul” moravurilor

„Deontologul de serviciu”, doamna Rodica Culcer anunță în Revista 22 că:
– Nicolae Ionel Ciucă este „un impostor cu schelete în dulap, care face drepți la ordinele Varanului și ale PSD”, „domnul Ciucă a fost pus cu mâna în fruntea guvernului de un președinte care a mai făcut jocurile SRI”.
– Florin Vasile Cîțu este „politician cu antecedente dubioase”, „susținut financiar în perioada studiilor în SUA de controversata fundație Omenia, înțesată de generali SIE”.
– Klaus Werner Iohannis este „mama impostorilor de la Cotroceni”.

Dacă scriai asemenea „aprecieri” acum un an, erai de la „ciuma roșie”. Acum e în regulă, ești „progresist”.

Un alt caz de dublă-măsură și de ipocrizie ce trebuie remarcat este al „moralistului-progresist-userist” Dan Tăpălagă. Grupul de Investigații Politice notează că pe „vremea când îl slujea cu înflăcărare pe Băsescu („lingându-l fără să-i ceară”, după cum a povestit chiar fostul președinte) și îi elogia pe Coldea, Maior, Macovei și Kovesi, Tăpălagă îi înfiera pe ziariştii care criticau regimul, acuzându-i că sunt nişte „sângeroși «tăietori de capete» care s-au obișnuit cu execuţiile în lipsă”. Acum, când cineva spune despre site-ul lui de propagandă că e „toxic” și „fals”, același Tăpălagă se plânge de „o acțiune de tip fascist și extremist, care incită la ură împotriva presei”.

Degebea, pandemia și amenințarea războiului cu Putin schimbă radical moravurile „dreptei” progresisto-liberale. Ipocrizia a rămas însă aceeași!

Începutul sfârșitului. Despre ultima noapte de pandemie și prima noapte de război

Se înmulțesc vocile (autorizate) care anunță sfârșitul pandemiei. Întrebarea este dacă va fi și sfârșitul isteriei sau începutul uneia noi. Pentru că, știți cum se zice: orice sfârșit poate fi un nou început…

Ultimul pe lista „vizionarilor” care anunță începutul „sfârșitului” este coordonatorul campaniei de (ne)vaccinare (la ce „succes” a avut campania în țara noastră), domnul colonel Valeriu Gheorghiță. Acesta a ținut să anunțe că vom ajunge într-o fază endemică de evoluție a bolii şi că se va renunța la majoritatea restricțiilor.

Vom ajunge într-o fază endemică de evoluție a bolii. Este foarte probabil să se întâmple acest lucru pentru că toate estimările ne arată că, în această perioadă, probabil, că mai mult de jumătate din populația lumii va trece prin infecția cu Sars-COV-2, ori coroborat cu faptul că peste 60% din populația la nivel global a primit cel puțin o doză de vaccin, foarte probabil că vom ajunge în faza post pandemică, în perioada de endemie în care va conta foarte mult comportamentul individual”, a declarat Gheorghiţă.

În acel moment, „autoritățile” vor renunța la majoritatea restricțiilor impuse populației. Stau să mă întreb oare de ce nu la toate restricțiile? Poate pentru că prea bine ne-am obișnuit cu ele!?

Mesajul coordonatorului campaniei de (ne)vaccinare vine în contextul în care și ministrul Sănătății, doctorul Alexandru Rafila a spus că în 2022 se va termina „urgența globală”.

Anterior, același lucru a fost exprimat și de mai marii lumii de la Bill Gates (investitor în industria vaccinurilor și unul dintre principalii susținători ai Organizației Mondiale a Sănătății), până la șeful Pfizer, Albert Bourla, care a spus și el că finalul pandemiei este aproape. 

Dacă sfârșitul pandemiei e atât de aproape, în schimb, perspectiva unui război la scară globală e tot mai aproape. Coronavirusul este înlocuit chiar în aceste zile de o altă obsesie a lumii „civizilizate” occidentale: pericolul rus. Nu ne-a plăcut filmul cu dictatura sanitară și „eroii” în halate? Nu-i nimic. Ni se pregătește super-producția cu războiul și „eroii” în uniforme soldățești! Important este să trăim mereu sub o amenințare. Reală sau imaginară/regizată nici nu contează. Amenințare să fie! Să avem de ce ne fie frică tot timpul.