Șocul viitorului?

Am aflat deja cu toții ce se întâmplă, de vreo lună, în orașele din China, mai ales în Shanghai, cel mai populat oraș al Chinei cu peste 25 de milioane de locuitori. Cam cât România și Bulgaria la un loc!

Locuitorii acestui oraș-metropolă au fost obligați de „autorități” să intre într-o izolare extinsă pe motiv de coronavirus. Cea mai mare parte a populației stă închisă în case, la propriu. Fără alimente, medicamente, decât cu țârâita. Și asta în ciuda faptului că numărul de cazuri simptomatice este relativ mic, de 2000-3000/ zi, în plus, fiind vorba de varianta Omicron, simptomele sunt ușoare. Guvernul comunist chinez a decretat totuși Shanghai-ul „zonă zero de COVID”. Și nu doar acolo a introdus măsuri drastice. Autorităţile chineze şi-au intensificat politica „zero COVID”, efectuând testări în masă şi impunând lockdown-uri de îndată ce apar primele cazuri.

Asta înseamnă că mențin restricțiile și izolarea până nu scapă de tot de virus. Ambițioasă încercare! Sau prostească?

Totul arată ca în ficțiunile distopice: polițiști în combinezoane albe care „prind” fugarii pe stradă, pacienți lungiți de-a valma pe panouri de lemn sau într-un fel de isolete din carton, arătând ca niște sicrie, oameni care răcnesc de foame, animalele de companie în saci de plastic chinuite până la moarte, copii îmbrăcați în combinezoane, mânați spre dube, comunități întregi mutate, uși sigilate/blindate ca să nu iasă nimeni, drone care propagă mesajul guvernului: „Controlați-vă dorința de libertate! Nu deschideți fereastra și nu cântați!”. Incredibil, dar adevărat!

Dar oare cât de mare este pericolul, dacă populația e supusă unui astfel de regim dur de izolare? Iată cifrele: în Shanghai, de la izbucnirea, în martie, a focarului de COVID, primele trei decese au fost înregistrate pe 17 aprilie. Este vorba de două femei în vârstă de 89, respectiv 91 de ani și de un bărbat de 91 de ani. Despre victime se zice că, deși aveau serioase comorbidități, ar fi murit de COVID. Parcă am mai auzit povestea asta și la noi…

Unii se întreabă oare de ce ar trebui să ne intereseze pe noi de aici din Europa ce se întâmplă acolo în depărtata China?

Dintr-un motiv extrem de simplu care se cheamă Wuhan. La sfârșit de 2019, marea majoritate a populației globului nici nu auzise de acest oraș. Între timp, am fost nevoiți să aflăm…

Sunt voici care se tem că „experimentul zonă zero” se va repeta și în Occident, că guvernele „democratice” vor fi tentate să repete această poveste monstruoasă, așa cum au mai preluat din China și alte măsuri comuniste la fel de „eficiente”, pe motiv că cele democratice nu au funcționat în fața virusului.

În ciuda modului nostru european de gândire (rațional și orientat spre individ) pe care îl clamăm cu atâta mândrie, în mod ciudat, la nivel acțiunilor concrete, „autoritățile” noastre au preluat mai degrabă modelul oriental/chinezesc pentru care nu individul, ci colectivitatea e cea care contează, pentru care drepturile și libertățile sunt un moft la dispoziția „autorităților”, pentru care „rațiunea de stat” e mai importantă decât rațiunea umană…

Repetarea scenariului orwellian din Shanghai și în Occident poate fi verosimilă, însă puțin probabilă. Deocamdată suntem preocupați de alte „șocuri” care ne țin mintea ocupată: războiul din Ucraina, creșterea inflației, problemele economice, etc. Șocul viitorului trece peste noi în valuri. Supraviețuiesc doar cei care știu să înoate. Este însă o salvare de moment, pentru că valurile vor tot veni, iar noi vom obosi. Problema nu este că vom muri. Moartea este o certitudine. Problema este că până atunci nu trăim destul. Cum nu trăiesc destul locuitorii din Shanghai închiși în mod abuziv în locuințe…

Atenție! Vin americanii!

În urmă cu o lună, pe 19 și 20 martie a avut loc, la New York, Târgul Internațional de Turism.

Așa cum se vede și în fotografia – ștearsă repede de pe Facebook-ul Consulatului General al României din New York după ce a atras nenumărate comentarii ironice – țara noastră s-a prezentat într-un mare fel. Adică sub orice critică.

Standul României a constat dintr-o perdea pe care au fost agățate niște fotografii luate de pe internet și scoase la imprimantă. Bineînțeles, în format A4 și landscape, că doar avem „peisage” multe aici în „Grădina Carpaților”, mai ceva ca în Grădina Maicii Domnului. S-au mai dat și niște pliante. Totul făcut „profesionist” de către niște „profesioniști” plătiți regește din bani publici.

Am avut cu ce ne mândri! Nu degeaba se citește satisfacția și mândria pe chipurile membrilor „delegației” noastre.
Mai lipseau doar pălincile în pahare de plastice (metoda tradițională), clisa pe scobitoare și „frunza” Elenei Udrea (din arestul din Bulgaria)….

Oricum, după o astfel de prestație la înălțime, trebuie să ne așteptăm că din vară, România va fi invadată de turiștii americani. Iar dacă nu de turiști, măcar de soldați. La Kogălniceanu și Deveselu. Vin americanii și la noi, în sfârșit!

Gura prostului și adevărul

Încă preşedintele Senatului, „fantasticul” Florin Cîţu a declarat vizavi de acuzaţiile care i se aduc privind achiziţia „fantastică” de vaccinuri COVID-19 din perioada în care a fost premier, că ”putem să o anchetăm pe Ursula (von der Leyen), să vedem ce a avut în cap când a făcut acest contract cu toată Uniunea Europeană”.

Este de-a dreptul fantastic cum încearcă „salvatorii” de ieri să fugă acum de orice responsabilitate.

Dar hai să nu amăgim singuri. Fără intervenția Uniunii Europene, accesul României la vaccinuri ar fi fost limitat. Contractele fiind negociate de Comisie, toate țările au putut cumpăra serurile „minune” în cantitățile dorite. Sau impuse. „Autoritățile” române nu au avut alt rol decât de a plăti facturile. Deciziile s-au luat în altă parte. La fel și marea „afacere” a fost tot acolo, la Bruxelles. Că nu degeaba Comisia Europeană, până atunci un model de transparență, a decis să secretizeze contractele cu Big Pharma pentru livrările vaccin. Și nu degeaba, Ursula (cum îi spune Cîțu) a șters din telefon mesajele avute cu șeful Pfeizer!

Norocul nostru este că o avem pe cea mai mare luptătoare anti-corupție, doamna Kovesi la cel mai înalt nivel european așa că așteptăm să se apuce de treabă și să se lupte și cu corupții europeni!

Pe de altă parte, observ un lucru. Nouă nici cum nu ne este bine. Dacă nu aveam vaccinuri nu era bine; acum, că avem stocuri de zeci de milioane de doze ce stau să expire, iarăși nu e bine. Așa o fi românul: mereu nemulțumit?

PS. Personajele din imagine poartă mască nu pentru că ar fi hoți la drumul mare care fură banii contribuabililor și îi bagă în buzunarele companiilor farmaceutice. Ele poartă mască pentru a se proteja împotriva Covid-19.

Corupția a înflorit pe vremea anti-corupților 

Departamentul de Stat al Statelor Unite a publicat recent un raport devastator pentru situația din țara noastră: din analiza americanilor rezultă că, în România, în anul 2021, corupția a proliferat. Cu un an în urmă, aceiași specialiști americani au spus același lucru: și în 2020 corupția a proliferat chiar mai rău decât pe vremea ”odiosului” Dragnea.

Așadar, în pandemie, cu două guverne și două partide de ”dreapta” – care au făcut din lupta anti-corupție un obiectiv național – România a alunecat abrupt pe panta corupției. Cel puțin, așa ne spun partenerii noștri strategici. Printre altele, aceștia dau ca exemplu de corupție majoră pre-contractul privitor la cele 120 de milioane de doze de vaccin contra virusului COVID-19, un tun financiar în toată regula. Mai mult de 80 de milioane de doze vor fi plătite absolut degeaba pentru că românii nu se mai vaccinează, prejudiciul în acest caz fiind de peste 1 miliard de dolari! Cu toate acestea, DNA pare încă indecisă dacă are sau nu suspecți în acest caz…

La fel de indeciși sunt luptătorii anticorupție și în alte cazuri care îi implică pe ”salvatorii” neamului, oamenii noi din politică, cei care încearcă să ne bage pe gât propaganda lor ieftină. Cel mai recent exemplu este la Primăria Sectorului 2 din București, una din cele ”binecuvântate” de electoratul inteligent și elitist cu un primar USR. Acesta a contractat, fără licitație, că doar ei sunt altfel decât primarii vechi, niște servicii de consultanță, desigur! Că useriștii sunt mari ”specialiști” la consultanță. Chiar și PNRR-ul are bani gârlă special pentru asta.

Poate vă întrebați cine va presta serviciile de ”consultanță” de la sectorul 2. Printr-o co-incidență fericită pentru buzunarele liderilor USR, a fost ”aleasă” tocmai firma înființată de un fost ministru userist și actual europarlamentar USR. Ar merita aplauze pentru această performanță, dar cred că mai degrabă s-ar cuveni împărțite niște cătușe!

Așadar, în mod paradoxal, corupția din România a înflorit cum nu se poate de bine tocmai sub guvernările de ”dreapta” ale celor care pretind că sunt corecți și cinstiți. Spre deosebire de Ion Iliescu care era sărac și cinstit, actualii politruci sunt putred de bogați. În ceea ce privește cinstea lor, spune multe faptul că tocmai în vremea celor care și-au făcut un titlu de glorie din lupta (lor) împotriva corupției acest fenomen s-a extins. Acuma, avem două posibilități: ori raportul americanilor este unul tendențios și mincinos, ori ”salvatorii” neo-progresiști și liberali, dincolo de lozincile lor, sunt ipocriți și corupți.

Democrația în vremuri neobișnuite

„Poate că în vremuri normale, la un congres PNL ar fi fost mai mulţi candidaţi. Din păcate, nu sunt vremuri obişnuite şi se pare că războiul şi crizele aferente lui se vor întinde pe o perioadă mai lungă. În aceste condiţii, mi se pare normală o singură candidatură.”

Citatul îi aparține lui Dan Motreanu, fiind un fragment din discursul său ţinut la cel de-al doilea „festival al democrației” din PNL, mai exact Congresul extraordinar din 10 Aprilie în care a fost „ales” Nicolae Ciucă în fruntea partidului.

Într-un mod cât se poate de cinic, acest pretins lider liberal a sintetizat perfect trendul democrației „liberale” din România si nu numai: pentru a trece peste pandemie, războaie, crize, etc., suspendăm democrația care ne cam încurcă.
Democrația iliberală este mult mai tentantă. Și nu doar în Rusia, Ungaria, Polonia și celelalte țări blamate în mod tradițional de propaganda globalisto-progresistă. Noua normalitate înseamă mai puțină democrație chiar și în societățile și regumurile care au pretins până acum că sunt democrații consolidate: SUA, Franța, Germania, etc. Cetățenii care trăiesc în aceste „democrații” afirmă că prețuiesc libertatea, toleranța și statul de drept dar susțin, în mod paradoxal, lideri, politicieni și programe politice tot mai iliberale. 

Noua normalitate democratică înseamnă golirea de conținut a drepturilor și libertăților, înseamnă eviscerarea democrației, care rămâne un cadru gol. Crizele sunt cel mai bun pretext pentru liderii politici și pentru reprezentanții puterii de a nu mai ține cont de regulile democratice și pentru a evita controlul popular.

Celebrul jucător de șah, Garry Kasparov aprecia că „să crezi că libertatea și democrația vin de la sine e o eroare fatală… până și cea mai măreață națiune de pe pământ nu este imună la efectele distructive ale cinismului și ignoranței”.
Mereu se va găsi o criză la îndemână numai bună de utilizat de puternicii zilei. Vremurile neobișnuite se pot prelungi, iar oamenii sunt mai interesați de propria bunăstare decât de starea democrației.

Giorgio Agamben vorbește despre „permanentizarea stării de excepție” în democrațiile occidentale, aceasta fiind noua modalitate a „autorităților” democratice de a guverna în mod autoritar. Corey Robin definește frica drept ideea politică prin care este reorganizată structura de putere „pentru a le da mai mult celor care au deja mult, luând de la cei care au puțin”.

Astăzi trăim frici multiple și prelungite, iar „salvatorii” noștri golesc de esență instituțiile democratice. Trăim în „imperiul binelui” și nici nu dăm seama. Dar despre asta, cu o altă ocazie…

Stand up comedy cu Florin Vasile Cîțu

Știți ce i-au luat liderii PNL președintelui partidului de ziua sa? Funcția!

„Marele” liberal Florin Vasile Cîțu a înțeles că nu se mai bucură de sprijinul „echipei sale câștigătoare” din PNL și și-a dat demisia din funcția de președinte al partidului. Prin gestul său, i-a salvat de la penibil pe toți camarazii săi de până ieri, care trebuiau să arunce cu pietre în cel căruia îi ridicaseră o ridicolă statuie de lut, în urmă cu numai cîteva luni.

Rămâne totuși o întrebare întrebătoare către șefii din PNL și de la Cotroceni care au gândit și au executat acest plan al debarcarii ce seamănă, vorba unui fin observator, cu o „amputare cu drujba”: de ce ne-ați futut viața aproape tot anul 2021 ca să-l impuneți pe Cîțu președintele partidului, ca după 6 luni să îl și schimbați?

Cîțu a fost un personaj sinitru și un „lider” de paie, un parvenit care nici nu trebuia să ajungă ce a ajuns. Asta se știe. Nimeni nu plânge după el. Că a fost mazilit chiar de ziua lui nu mai trezește niciun sentiment de compasiune în nimeni. Nici măcar în rândul activului de partid.

Dar noi, cetățenii acestei țări (care am i-am suportat deciziile cu stoicism sperând că ne va fi bine) cu ce am greșit? Ce au făcut românii de merită astfel de „spectacole” nereușite de stand up comedy ?

După demisia lui Cîțu, ”competiţia este deschisă pentru preşedinţia PNL”. Și e așa de mare ”competiția” la PNL că deja se și știe câștigătorul: generalul Nicolae Ciucă. Acesta va avea misiunea (primită de la Cotroceni) de a ocupa scaunul de președinte de partid, fără a fi în realitate liderul acestuia. Adevăratul președinte va rămâne tot Iohannis, iar Ciucă nu va fi decât un președinte-delegat cu mandat limitat (așa cum au fost și Orban și Cîțu, dar care nu și-au înțeles pe deplin rolul, pe cale de consecință au fost executați).

Stau să mă întreb ce partid liberal mai e PNL dacă acceptă pe nemestecate chiar toate deciziile de la Cotroceni? Cum poți pretinde că ești liberal în cuget și simțiri și să te revendici de la Brătianu când nu faci altceva decât să pui ștampila sau să slobozești scuipatul în direcția indicată de Klaus Iohannis? Nimeni din intelighenția penelistă nu sesizează absurdul situației în care au ajuns? „Liberalii” adevărați nu sesizează paradoxul de a fi conduși de un militar sfertdoct care întâi execută ordinul (lui Iohannis) și abia pe urmă discută problema în partid?

Later edit (10.04.2022). Nicolae Ciucă a fost ales președinte al PNL, într-un simulacru de Congres, organizat pe repede înainte, în care a fost singurul candidat și nimeni nu a votat împotrivă. Așadar, a fost o ”acțiune” politică demnă de urmașii comuniști din cadrul „U.M. Urmașii Brătienilor”. De astăzi, bravul general Nicolae Ciucă este președintele Partidului Non Liberal!

Mai în glumă, mai în serios, cineva observa că în urmă cu 3 ani, PNL a dezvoltat discursul conform căruia dacă partidul e la guvernare, atunci premier trebuie să fie președintele PNL. Când nu l-a mai vrut nimeni pe Ludovic Orban, peneliștii au trecut la discurs și altă poveste: premierul trebuie să fie și președinte al partidului. Așa a fost cu Florin Cîțu, așa a fost acum și cu Nicolae Ciucă.
Conform negocierilor din 2021 cu PSD, în anul 2023, PNL va fi la guvernare, dar premier va trebui să fie Marcel Ciolacu de la PSD, fiindcă așa au stabilit să se rotească la putere.
Iată cum, conform principiului că atunci când PNL este la guvernare, președinte al partidului trebuie să fie premierul, putem să ne așteptăm că anul viitor Ciolacu va deveni președintele PNL.

Afacerea „Vaccinul”

Guvernul a dat publicității pe 29 Martie datele despre numărul vaccinurilor coronavirus cumpărate de România de la debutul pandemiei, prețul acestora și modalitatea de utilizare.

Toți „conspiraționaliștii” sau cei care au (mai) avut până acum vreun dubiu asupra intențiilor „autorităților” s-au putut convinge acum că marea campanie de vaccinare a populației derulată începând din Decembrie 2020 nu a fost altceva decât o mare „afacere”, un tun financiar de peste 1 miliard de euro.

Documentul guvernamental – intitulat „notă de informare” – a fost prezentat de ȘTIRIPESURSE.RO. Iată ce putem afla din el:

România a semnat să cumpere și va plăti peste 80 de milioane de doze de vaccinuri coronavirus până în anul 2023. Astfel, statul român s-a angajat să ia în total 80.679.219 de doze vaccin de la companiile Pfizer, Moderna, AstraZeneca, Johnson&Johson, dar și doze de vaccin cu care nu s-a vaccinat niciun român (Valneva și Novavax). Nota de plată pentru statul român este mai mare de 1 miliard de euro: 6.032.660.377 de lei. Da, da, ați citit bine: 6 miliarde de lei!

Majoritatea dozelor de vaccin (47.912.039 de doze) încă nu au ajuns în România, în condițiile în care centrele de vaccinare deja fie s-au închis, fie se închid în zilele următoare din cauza numărul redus al românilor care decid să se vaccineze. În ultima săptămână, de exemplu, s-au vaccinat mai puțin de 14.000 de români, adică mai puțin de 2.000 de vaccinuri pe zi. Se pune întrebarea: ce vom face cu restul de 47 de milioane de vaccinuri, când nu am fost în stare să utilizăm nici 17?

În actualul ritm de vaccinare, pentru dozele de vaccin care urmează să ajungă în România, ar fi nevoie de 65 de ani pentru a fi folosite, fără să punem la socoteală dozele care deja se află în stoc. 65 de ani dacă nu expiră până atunci…

8 din 10 doze de vaccin care trebuie plătite de România sunt fie nefolosite (sunt în stocuri sau urmează să fie livrate), fie au expirat, unele au fost donate și altele au fost revândute.

Din dozele care au ajuns totuși în România, au fost folosite doar 16.752.049, astfel: 12.841.050 de doze Pfizer, 1.010.125 de doze Moderna, 852.364 de doze AstraZeneca și 2.048.510 de doze Johson&Johnson.

O situație aparte o reprezintă cazul dozelor de vaccin AstraZeneca: mai multe doze au fost pierdute decât folosite.

Aproape 11 milioane de doze cumpărate de România au fost vândute, iar peste 2,1 milioane de doze au fost donate.

Peste două milioane de doze de vaccin reprezintă „pierderi” și aici sunt incluse dozele expirate.

Iată și valoarea aproximativă a unei doze de vaccin:

• AstraZeneca – 9,21 de lei

• Johnson&Johnson – 34,36 lei

• Valneva – 83,2 lei

• Novavax – 94,5 lei

• Pfizer – 96 de lei

• Moderna – 133,7 lei

1. Vaccinul de la Pfizer-BioNTech (companie germano-americană)

România a contractat în primii doi ani ai pandemiei aproape 18 milioane de doze (17.925.570 de doze) de vaccin Pfizer. Costul total al dozelor Pfizer cumpărate de statul român în 2020 și 2021 a depășit un miliard de lei (1.214.947.957 lei). Statul român a plătit astfel, pentru o doză de vaccin Pfizer, suma de 67,77 de lei în primele valuri ale coronavirusului.

România mai are de primit milioane de doze de vaccin Pfizer, deși numărul românilor care se vaccinează este redus. Motivul este că statul român a apucat să semneze contractele și este obligat să plătească sumele.

După cum veți vedea în continuare, prețul dozelor de vaccin Pfizer a crescut între timp.

Astfel, în acest an ajung în România alte peste 13 milioane de doze Pfizer (13.049.812 de doze) care costă peste un miliard de lei (1.074.316.992 lei).

Costul unei doze Pfizer care ajunge în România în 2022 este mai mare decât costul dozelor de la începutul pandemiei: 96 de lei.

Asta nu e tot. România va primi și anul viitor, în 2023, un număr de aproape 20 de milioane de doze Pfizer, în valoare totală de aproape două miliarde de lei (1.876.781.856 lei). Și aceste doze costă tot 96 de lei/bucata.

Dintre cele aproape 18 milioane de doze Pfizer primite de România în debutul pandemiei, România a folosit aproape 13 milioane, a vândut peste 2,6 milioane și a donat peste 100.000. Pierderile (inclusiv prin expirare) au fost de 636.728 de doze de vaccin Pfizer. Stocul de vaccin Pfizer (dozele nefolosite și încă în termen de valabilitate), existent în depozitele naționale la data de 23 martie 2022 a fost de 3.476.876 doze.

În total, România s-a angajat să cumpere peste 50 de milioane de doze Pfizer în perioada 2020-2023, iar costul tuturor dozelor Pfizer pentru România este mai mare de 4 miliarde de lei (4.344.511.786.81 lei).

2. Vaccinul de la Moderna (companie americană)

România s-a angajat să cumpere de la compania Moderna 9.798.619 doze de vaccin în 2020-2021, dar și alte 11.160 de doze pentru 2022. Costul total se ridică la peste un miliard de lei (1.311.827.240 de lei). Pentru anul viitor, România nu a mai cumpărat vaccinuri Moderna. Dintre dozele Moderna luate de România, mai sunt în stoc nefolosite 1.902.300 de doze și alte 183.198 de doze intră la categoria pierderi (expirate). Au fost administrate 1.010.125 de doze. Costul unei doze de vaccin Moderna plătit de statul român este de 133,7 lei.

3. Vaccinul de la AstraZeneca (companie britanico-suedeză)

România a cumpărat de la AstraZeneca doze de vaccin doar pentru anii 2020 și 2021. Pentru anul acesta și anul viitor nu mai există comenzi făcute de România. Astfel, din cele 12.879.533 de doze de vaccin cumpărate de la AstraZeneca s-au administrat doar 852.364 de doze. Mai multe doze au fost pierdute decât folosite: 990.543. De asemenea, mult mai multe doze au fost donate: peste 1,5 milioane. Partea bună în tot răul este că o doză de vaccin AstraZeneca a fost cel mai ieftin: doar 9,21 de lei. În total, România plătește pentru dozele de AstraZeneca suma de 118.699.720 de lei.

4. Vaccinul de la Johnson&Johnson (companie belgiană)

România are de plătit 7.444.714 doze de vaccin la compania Johnson&Johnson, în valoare totală de 255.844.653 lei. Astfel, România plătește pentru o doză de vaccin anti-coronavirus de la Johnson&Johnson suma de 34,36 lei. În stoc stau nefolosite 1.612.770 de doze, „autoritățile” luând decizia de a dona/revinde alte 3.364.414 de doze.

5. Vaccinurile de la Valneva și Novavax

România a cumpărat și 10.000 de doze de vaccin de la Valneva și alte 10.000 de doze de vaccin de la Novavax. Nu știm nici cine și nici de ce a luat această decizie cel puțin stranie, în condițiile în care niciun român nu a fost vaccinat cu aceste vaccinuri. Chiar și așa, statul român are de plătit 832.000 de lei pentru dozele Valneva (83,2 lei doza) și alți 945.000 de lei pentru dozele Novavax (94,5 lei doza). Cum ar veni, bani aruncați pe fereastră…

Pentru a avea o imagine corectă asupra „afacerii” cu vaccinuri, trebuie spus că statul român nu a negociat direct cu niciun producător prețul de achiziție al dozelor. Prețul a fost stabilit de companiile farmaceutice și de Comisia Europeană printr-un contract ținut la secret, despre care părțile păstrează o tăcere de-a dreptul vinovată.

În concluzie. În condițiile în care campania de vaccinare din România a fost un eșec răsunător, iar eficiența vaccinurilor administrate este cel puțin îndoielnică (nu au reușit să imunizeze populația și să oprească valul 5, din contră l-au favorizat), putem avea bănuieli serioase privind onestitatea și corectitudinea „autorităților” românești care au achiziționat o cantitate de vaccin mult peste ceea ce era necesar. Că au acționat din prostie, din necunoștință, din rea voință sau la ordinul „marilor” puteri, nici nu contează. Vaccinarea anti-COVID în România este o politică publică eșuată. Este o afacere păguboasă pentru cumpărător (statul român), dar extrem de profitabilă pentru vânzători. Și pentru intermediari.

Colivia noastră de aur

Pandemia COVID-19 ne-a facut să înțelegem că sănătatea este importantă. Și că siguranța noastră e la fel importantă. De dragul lor sau mai bine zis a unei promisiuni – că am putea fi sănătoși și în siguranță – am renunțat foarte ușor la libertățile noastre.

Războiul din Ucraina ne face să înțelegem că pacea este importantă. Siguranța a rămas la fel de importantă. De dragul lor, suntem dispuși să renunțăm, din nou, la o parte din libertățile noastre.

Pentru că libertatea este periculoasă. Ea nu prezintă nicio siguranță. Nu ne garantează pacea, nici sănătatea. Nu ne garantează nimic.

Mai mult decât atât, pentru majoritatea dintre noi, dorința de libertate se limitează la teorie. Vorbim mult despre ea, însă când trebuie să trecem la acțiune, în ciuda faptului că ne dorim să fim liberi, preferăm totuși să rămânem în colivia noastră aurită, zona unde ne simțim în siguranță, unde e pace și unde credem că putem să rămânem sănătoși.

În zilele acestea, devine din ce în ce mai limpede că libertatea nu o apreciem la adevărată ei valoare decât, poate, atunci când o vom pierde. Definitiv.

Pe de altă parte, libertatea fără sănătate și fără pace este o libertate fără rost. Libertatea fără ordine și siguranță este o farsă.

Nu trebuie să ne facem iluzii. Până la urmă, că ne place sau nu, că recunoaștem sau nu, fiecare dintre noi trăim într-o colivie. Unii trăiesc într-una mai mare, alții într-una mai aurită. Indiferent cum arată sau cât de mare e, tot colivie e. Poate cu mai mult confort, cu mai multă ordine și siguranță sau cu mai multă libertate. Însă nicidecum toată libertatea!

Stau să mă întreb oare care va fi următoarea criză și ce vom învăța din următoarea experiență traumatizantă? Ce „catastrofă” trebuie să dea peste noi ca să înțelegem cât de important este să ne trăim viața? Chiar și fără toată libertatea, dar mai ales fără frică…

Marele război împotriva Covidului (16 Martie 2020 – 16 Martie 2022)

Ieri, pe 16 Martie s-au împlinit doi ani de la instituirea stării de urgență de către „autoritățile” statului român, așa că putem spune că am ”aniversat” doi ani de la debutul a ceea ce în istoria umanității va fi pomenit drept „marele război împotriva Covid-19”.

Că nu a avut loc nicio ceremonie oficială poate fi și din cauza faptului că, așa cum Rusia nu a declarat război Ucrainei, în mod oficial, acest „război” împotriva virusului nu a fost decretat niciodată în România. Nu și-a asumat nimeni dintre reprezentanții „autorităților” să semneze un document cu valoare juridică. Totul s-a petrecut pompieristic, sub imperativul urgenței, fără responsabilități (legale) clar asumate.

Și cum a început, așa s-a și terminat! ”Marele război” care ne-a mâncat doi ani de viață a început și s-a terminat prin declarațiile televizate ale președintelui Iohannis. Ceea ce a fost, la început, o simplă răceală s-a transformat într-un virus ucigaș, virus care în doi ani de zile s-a transformat în ceea ce trebuia să fie de la bun început: un fapt cotidian.

Astăzi, avem un număr mult mai mare de infectări și de persoane decedate decât la debutul stării de urgență, cu toate acestea nimeni dintre „autorități” nu se mai „luptă”. Nici românii, nu mai sunt speriați. Astăzi, ”eroii” pandemiei au fost înlocuiți de medicii de familie, cenușăresele sistemului medical românesc. Pe umerii acestora din urmă a fost transferată sarcina combaterii pandemiei niciodată declarate (oficial).

Cei doi ani de pandemie au ridicat multe întrebări și au oferit prea puține răspunsuri și certitudini.

Nu știm exact nici cum a început și nici cum s-a terminat pandemia. Sau de ce. Nu știm nici măcar dacă s-a terminat de tot.

Nu știm la ce ne-au folosit, în mod real, toate restricțiile impuse de „autoritățile” (in)competente. Nu știm cât de eficiente au fost vaccinurile sau certificatele „verzi” și nici toate celelalte „măsuri” mai mult sau mai puțin sanitare, mai mult sau mai puțin dăunătoare democrației. Nu știm cum au reușit ele să „combată” virusul. Am rămas cu mari semne de întrebare privind internările forțate, izoletele, cântatul imnului la difuzoarele mașinilor de miliție, interzisul dansului, închisul oamenilor case, îngroparea morților în saci de gunoi, metodologia dubioasă a raportărilor de cazuri și de „decese asociate noului coronavirus”, lipsa autopsiilor, mari semne de întrebare privind știrile „oficiale” ale misteriosului Grup de Comunicare Strategică, etc.. Am rămas cu multe întrebări privind adecvarea măsurilor la obiectivul urmărit – sănătatea publică, orice ar fi însemnat aceasta.

Pe cât de nătângi, multe măsuri au fost pe atât de periculoase pentru ideea de libertate și democrație. Am observat că oamenii au fost (foarte) dispuși să renunțe la drepturi și libertăți pentru a-și salva viața, pentru a se pune la adăpost sau măcar pentru a avea impresia că sunt în siguranță. Nu știm cât de sănătoși și de protejați suntem astăzi, însă știm că „salvatorii” au profitat la maxim de necazul nostru pentru a acumula și mai multă putere și și mai multe resurse. Mai știm că disfuncționalitățile sistemului sanitar au fost transferate asupra drepturilor pacienților. Știm că s-au cheltuit foarte mulți bani publici, zeci de miliarde de euro, însă nu știm cât de bine au fost ei utilizați. Nimeni nu ne-a dat nicio socoteală. Nu știm cât de mult ne-a ajutat vaccinarea, însă știm un lucru cert: campania de vaccinare a fost un eșec major în România.

Și mai știm un lucru. Că în toată această perioadă, când toate resursele și toate energiile au fost concentrate asupra domeniului sanitar, „eroii luptei” nu au reușit să construiască nici măcar un spital nou., atât de necesar. Unul singur! Dacă nu acum, atunci oare când ar fi fost cea bună ocazie ca, în sfârșit să se mobilizeze și să facă ceea ce nu au reușit în ultimii 30 de ani? Ce oportunitate mai bună au așteptat? Toți banii și toate zecile de miliarde s-au cheltuit pe consumabile: măști, vaccinuri, dezinfectanți, etc. Nu spun că acestea nu erau necesare. Spun doar că aceste cheltuieli nu pot fi considerate investiții pe termen lung, nici în spitale și nici în sănătatea oamenilor.

„Marele război” s-a transformat într-o luptă de uzură, de-a dreptul banală, căreia nimeni nu-i mai acordă prea mare atenție. Acum avem alți „demoni” mult mai periculoși care ne acaparează toată atenția și toate fricile: Putin și armata rusă care au invadat Ucraina, dar nu prea reușesc sau nu prea vor să o cucerească. În orice caz, la finalul „războiului” imaginar cu virusul ne-am ales cu un război în toată regula, chiar la granițele patriei. Și dăi și luptă…

PS. Doar eu am rămas cu impresia că ”autoritățile” au acționat asupra efectelor și nu asupra cauzelor? Doar eu am rămas cu ideea că nu avem nicio garanție că astfel de „crize” nu se vor repeta atunci când „autoritățile” vor considera că e oportun să emită decrete prezidențiale sau militare prin care să contribuie la schimbarea lumii? Doar eu am rămas cu gândul că ni s-au luat/furat doi ani din viață, doi ani în care am ”uitat” să trăim fiind mai preocupați să supraviețuim?

Top 6+1 lucruri care mă „sperie”

6. Invazia rușilor. Chiar dacă nu au fost capabili să înfrângă Ucraina, „pericolul rus” rămâne valabil, iar frica nu trebuie să ne părăsească. E noua formulă de guvernare.


5. Lipsa de hârtie igienică ca efect secundar al crizei prețului carburanților. Trăim vremuri căcăcioase!


4. Uleiul dispărut de pe rafturile magazinelor. Bine că, de data asta, au mai rămas făină și drojdie. Și se vor fabrica și zeci de milioane de tablete de iod. Dacă buncăre nu avem…


3. Facebook şi Instagram care permit incitarea la violenţă şi la ură şi nu vor elimina mesajele ostile. Evident, nu e vorba despre ostilitatea îndreptată împotriva celor care au invadat Irakul și Afganistanul, ci se referă strict la cei care au invadat Ucraina.

2. Platforma „anti fake news” pregătită pe ascuns de „autoritățile” statului (eșuat) român: cine acuză liderii politici de corupție, devine suspect de propagandă rusă. Cenzură pe față!

1. Cea mai recentă declarație a lui Klaus Iohannis: „fiecare cetățean poate fi liniștit, fără grijă pentru siguranța sa și a familiei sale„. Dormiți liniștiți, Iohannis lucrează pentru noi…

0. Vătafii, influencerii, militanții, idioții utili ai păpușarilor acestei lumi cu fundul în sus. Cu alte cuvinte, „lumea bună” care ne presează să fim „normali”. Normali ca ea, desigur!