Cine e mai liberal între peneliști

Războiul declarațiilor dintre Florin Vasile Cîțu și Ludovic Orban pentru șefia PNL a ajuns la faza cine este mai „liberal” între peneliști.

Vineri, la conferința de alegeri a PNL Vâlcea, Cîțu a povestit cum a ajuns el membru al partidului încă din 1990. Nici Orban nu s-a lăsat mai prejos și a ținut să puncteze că și el tot în acel an s-a înscris în partid. De parcă vechimea în partid ar mai fi un atuu! Mai ales într-o organizație de partid bazată strict pe interese personale, care în fiecare zi de guvernare își pierde din identitatea sa „liberală”.

În discursuri, Cîțu și Orban sunt cei mai „liberali” dintre liberali. Din păcate însă la nivelul faptelor, ambii au dovedit că pentru ei doctrina liberală este bună doar la ședințele de partid. De când sunt la guvernare, atât Orban cât și Cîțu nu au luat prea multe măsuri „liberale”. Din contră, în pandemie au excelat în cele mai absurde și chiar abuzive măsuri anti-liberale, măsuri luate împotriva drepturilor și libertăților românilor. În loc să se comporte ca niște liberali autentici – care apără libertățile cetățenești – și Orban, dar și Cîțu au acționat pentru îngrădirea acestor libertăți. Cei doi au dovedit că îi interesează strict să aibă ei toată puterea și să controleze doar ei resursele statului, libertățile oamenilor foarte ușor suspendate. Și fără nicio remușcare.

Totul pentru ei, nimic pentru alții. Cam la asta s-a redus vechiul slogan „prin noi înșine” al PNL.

Sau ce a mai rămas din PNL. Pentru că după fuziunea intempestivă cu PDL (fostul PD al lui Băsescu), PNL și-a abandonat identitatea liberală și s-a transformat în partidul traseiștilor, oportuniștilor și ipocriților, care una spun în Opoziție și alta fac la guvernare.

Și la nivelul liderilor, se poate observa ușor că partidul a ajuns pe mâna foștilor pediști de tristă amintire. Dacă Emil Boc, un premier foarte slab și un yesman care nu a îndrăznit să iasă din poruncile lui Băsescu, a ajuns să fie astăzi mare lider liberal, înseamnă că liberalismul a ajuns în PNL doar teorie pedelistă. În practică, toți sunt de fapt niște peneliști, nu liberali.

Un alt „liberal” cu tradiție, încă de mic este Dan Vâlceanu. El este favoritul lui Cîțu pentru fotoliul de ministru al Finanțelor, tocmai vacantat. În weekend a fost reales președinte la PNL Vâlcea. În imaginea de mai jos a fost surprins într-un moment de rătăcire „ideologică”: între 2006 și 2009 a fost președinte la tineretul social-democrat (TSD) Gorj. A ajuns și el mare „liberal” după ce mai mulți ani, în calitate de șef la PDL, s-a luptat cu peneliștii din județ.

„Autoritățile” se pregătesc de următorul val al pandemiei

Varianta indiană COVID-19 (tulpina Delta) este noua sperietoare în materie de pandemie la nivel global. OMS a anunțat deja că în Europa a început să crească numărul cazurilor de COVID-19, după 10 săptămâni de recul. Unele țări au început chiar să reintroducă măsurile restrictive. În tot acest timp, în România, „autoritățile” tratează problema cu calm (o fi calmul de dinaintea furtunii?) și îngrijorare. După bunul obicei al locatarului de la Cotroceni, sunt încă la stadiul de făcut planuri.

În ceea ce privește aceste planuri, ministrul Sănătății spune că a cerut spitalelor și direcțiilor județene de sănătate publică să vină cu un plan de măsuri care vizează creșterea numărului de paturi în spitalele mixte, paturi destinate asistenței medicale COVID, „tocmai pentru a fi pregătiți“.

Îs tare curios cum va arăta acest plan în realitate. Oare cât de pregătite vor fi „autoritățile” noastre și ce măsuri vor lua pentru a preveni noul val de infectări, dar mai ales cu cât vor reuși să crească numărul de paturi destinate pacienților COVID-19.

În primăvară, în mod foarte ciudat, valul de infectări (din raportările „autorităților”) s-a oprit exact când trebuia, adică tocmai înainte să se depășească numărul de paturi din spitalele românești. Nu multe, vreo 1400.

Că am avut noroc, că a fost priceperea „autorităților” sau doar a fost manipularea raportărilor, nu vom ști prea curând. Poate niciodată. Ar fi bine, în schimb, ca „autoritățile” noastre să fi învățat ceva din lecțiile trecutului. Chiar să se pregătească de valul al patrulea al pandemiei. Și nu doar din gură, pe la conferințe de presă, pentru că întrebarea nu e dacă valul 4 Covid va veni în România, ci când și care va fi amploarea lui!

Așa că nu mai vrem să auzim niciun ministru de „dreapta” plângându-se de numărul mic de paturi din spitalele din România! Au la dispoziție o vară întreagă ca să dovedească cât de gospodari sunt, că știu să-și pregătească așa cum trebuie sania pentru sezonul de iarnă și paturile de spital pentru valul al patrulea!

Bilanțul guvernării de „dreapta”: multe lupte interne, guvernare deloc!

Liderul grupului USR din Camera Deputaţilor, Ionuţ Moşteanu, a declarat că aşteaptă să se termine congresul pentru desemnarea conducerii liberale astfel încât energia politicienilor să se concentreze asupra programului de guvernare.

Eu o să trec peste declaraţiile de campanie internă, pentru că avem o ţară de guvernat. Aştept să îşi termine PNL congresul şi să ne apucăm de treabă cu toată energia şi să vad că au toţi un singur focus – programul de guvernare„, a scris deputatul, pe Facebook.

Practic, Moşteanu ne spune că la ora asta, nu se guvernează în România, peneliștii fiind mai preocupați de luptele interne din partid, decât de asigurarea unei guvernări eficiente și coerente.

Când însuși liderul deputaților USR spune asta (nu e totuși oricine, ci e lider de grup care susține guvernarea), înseamnă că știe el ceva!

Ce uită însă să ne spună este că și la USR e fix aceeași situație. Și în ograda useristă, ca și în PNL, toate energiile se concentrează pe împărțirea funcțiilor și a puterii în partid. Așa că nici ei nu prea se gândesc la guvernare și cu atât mai puțin și fac ceva în acest sens.

Dacă PNL și USR se apucă „de treabă cu toată energia” abia din Octombrie (congresele celor două partide fiind la sfârșitul lunii Septembrie/începutul lui Octombrie), înseamnă că România a pierdut aproape un an, înseamnă că românii au pierdut un an în care se puteau face foarte multe, dar s-a făcut extrem de puțin (sau chiar nimic din Programul de guvernare)! Și asta pentru simplul fapt că cei de „dreapta” nu au guvernat ci s-au luptat între ei. Ah, să nu uităm desigur, că s-au mai luptat și cu pandemia COVID-19! Pandemie pe care au reușit să o învingă (fără niciun merit) la sfârșitul lunii Mai! Ura!!!

Deunăzi, un amic de „dreapta” recunoaștea că începe deja să îi pară rău după guvernarea PSD. Până se apucă să guverneze, cred că cei de „dreapta” nu vor avea nici sprijinul propriului electorat…

PS. Între timp, Cîțu l-a dat afară (din senin) pe colegul său de partid, Nazare, ministrul finanțelor. Motivul? Întârzierea unor proiecte, împotmolirea luptei cu evaziunea fiscală. Care proiecte? Nimeni nu știe decât povestitorul Cîțu.

Dacă această explicație puerilă ar veni de la altcineva decât cel care ne spunea că românii sunt fericiți, că nivelul lor de trai a crescut, că prețurile sunt mai mici și economia bubuie poate l-aș fi crezut. Venind însă de la Cîțu, e greu de crezut minciuna cu evaziunea fiscală, mai ales că nici el nu a făcut nimic împotriva ei pe vremea când a fost ministru al finanțelor în Cabinetul Orban.

Adevărul îl aflăm, pe surse, din presă: în războiul intern din PNL, ministrul Nazare nu ar fi fost de acord cu alocarea preferențială pentru fidelii lui Cîțu. Nazare spune că a fost dat afară pentru că nu făcea parte din „echipa” care trebuia. QED.

De la Oradea la Buzău. Aceeași poveste!

După modelul campaniei de vaccinare, un eșec major al guvernării PNL-USR povestit pentru fraieri drept o mare victorie, și la nivel local unii încearcă aceeași șmecherie.

Citesc în presă că Ilie Bolojan, preşedintele Consiliului Județean Bihor și liderul PNL Bihor va merge la Buzău (fieful PSD și al lui Ciolacu) timp de o lună pentru a-l ajuta pe primarul pesedist de acolo, Constantin Toma să promoveze unirea oraşului Buzău cu comuna Ţinteşti.

Trecând peste mirarea inițială cauzată de un astfel de pact penelisto-pesedist, m-am întrebat și eu oare ce expertiză reală îl recomandă pe Ilie Bolojan în unificările administrativ-teritoriale?

Răspunsul a venit repede: două mari eșecuri, organizarea a două referendumuri mari și late, ambele însă ratate! Două eșecuri imense!

În 2015, eșecul unirii municipiului Oradea cu Sânmartinul a fost cauzat de campania de promovare susținută de Primăria condusă de Ilie Bolojan la aceea vreme. O campanie de promovare bazată pe lozinci și propagandă, fără vreo urmă de sinceritate sau comunicare onestă. Orădenii au fost luați de proști, așa că nu s-au mai dus să voteze marea „reformă”. Orădenii nu au urmat „farul” lor călăuzitor și, pe cale de consecință, nu i-au votat unirea.

Campania lui Bolojan din 2015 a fost identică în abordare cu actuala campanie pro-vaccinare a lui Cîțu. Fără argumente, fără informare, doar lozinci răsuflate. Desigur, ambele campanii eșuate au fost plătite regește pentru „experții” de la partid, dar asta e altă discuție.

Bolojan nu a uitat însă înfrângerea rușinoasă din 2015 (printre puținele cazuri când nu i s-a îndeplinit pohta), iar acum vrea să se răzbune pe buzoieni, unindu-i nu doar în cuget și simțiri, dar și teritorial, cu vecinii din Țintești. Cu alte cuvinte, ce nu a reușit în urmă cu 6 ani la Oradea, vrea să facă acum la Buzău.

Dacă îmi permiteți, i-aș face o sugestie primarului de Buzău: având în vedere experiența si istoria, dacă vrea cu adevărat să-și unească orașul cu comuna învecinată, să îl țină cât mai departe pe Bolojan de zonă Buzăului!

Vaccinat, testat și totuși carantinat. Și atunci ce rol

National Health Service (NHS) din Marea Britanie l-a carantinat pe antrenorul de tenis Darren Cahill, deși acesta este vaccinat și fusese testat negativ de vreo patru ori în ultimele opt zile.

Sunt în autoizolare de luni, după ce NHS Track&Trace a considerat întreg zborul nostru din 21 iunie către Marea Britanie ca fiind cazuri de contact direct cu o persoană care a fost testată pozitiv câteva zile mai târziu. Patru teste negative în ultimele opt zile şi vaccinat cu schema completă înseamnă zero. Total dezamăgit”, a scris Cahill pe Twitter (30 iunie).

Așadar, vaccinarea completă nu oferă nicio garanție? Adică, vaccinat fiind poți lua virusul și îl poți transmite mai departe? Vaccinat fiind ajungi în carantină?

Și atunci intervine întrebarea logică: ce sens mai are certificatul verde (care oficial nu poate fi numit pașaport pentru că în continuare UE se scaldă în minciună)? Ce rost mai are un document atât de des invocat de „autorități” pentru a călători în siguranță în Europa, dar care, iată, oferă zero siguranță?

Pe bună dreptate, oamenii devin reticenți în fața acestui „proiect” european. Pe bună dreptate, campania de convingere a populației a ajuns un eșec major. Oamenii nu se mai înghesuie să se „imunizeze”, când nu au nicio garanție că vaccinul le asigură imunitate sau măcar libertate de circulație. Iar „autoritățile” britanice tocmai au confirmat că vaccinul nu asigură, de fapt, nimic! Zippo, cum a spus Cahill. Adică Zero!

Povestea fantastică a lui Cîțu despre vaccinarea din România

Premierul Danemarcei, doamna Mette Frederiksen a transmis o veste bună cetățenilor săi: a reușit să cumpere din România peste 1 milion de vaccinuri Pfizer. Vestea bună pentru danezi este însă o veste proastă pentru români! Confirmă eșecul campaniei de vaccinare din țara noastră! Înseamnă că românii nu au fost convinși de actualii guvernanți de „dreapta” să se vaccineze.

Avem, iată, primul rezultat palpabil al „succesului fantastic” al premierului Cîțu: exportăm dozele de vaccin pe care nu le mai vrea nimeni în țară. De ce nu le vrea nimeni? Din cauza lipsei de credibilitate în actul guvernamental și în campania de vaccinare! Implicarea fantastică a lui Cîțu, Gheorghiță, Arafat și a celorlalți miniștri și apostoli ai vaccinării a dus la scăderea dramatică a intenției de vaccinare.

România este abia pe locul 25 la vaccinare în Europa! Un „succes” tipic românesc sărbătorit cu mici și manele în Piața Obor.

Campania de vaccinare lipsită de credibilitate, disputa pe putere internă din PNL și USR, gafele și incompetența guvernanților de „dreapta” ne-au adus în punctul de a trimite contingente de vaccin către țări care înțeleg să guverneze credibil și pentru cetățenii lor. Alte guverne se chinuie să facă rost de vaccin, la noi, peneliștii și useriștii vând vaccinuri în prostie. La propriu și la figurat.

Cât despre target-ul lui Cîțu de a vaccina milioane și milioane și despre care am aflat ulterior că a fost doar o simplă intenție, nimic concret și serios, cred că de acum înainte îi putem spune povestea “fantastică” a lui Cîțu. O poveste numai bună pentru volumul de basme al lui Petre Ispirescu.

Despre „furtul legal” din sistemul de sănătate

Adoptarea de către Guvernul Cîțu prin ordonanță de urgență a mecanismului „participării personale”, prin care statul va deconta către unitățile private o parte din costul spitalizării, este considerată de Vasile Ernu un act de corupție. Scopul fiind privatizarea sistemului de sănătate în beneficiul unei „elite parvenite”, susține scriitorul și comentatorul politic Vasile Ernu, într-un articol publicat de ziarul Libertatea.

Încet, dar sigur ni se pregătește privatizarea, fie și parțială, a sistemului de sănătate. Nu o privatizare în termeni clasici, ci mai degrabă un acces al privatului spre banii publici și așa foarte puțini.

Colega noastră Victoria Stoiciu ne arată de ce coplata, redenumită acum „contribuție personală”, este „un pas spre privatizarea sănătății pe banii noștri”. Sorin Paveliu, unul dintre marii noștri specialiști în domeniul Sănătății Publice, ne avertizează și el: „Lovitura pregătită de Guvernul Cîțu sectorului sanitar de stat dezvăluie că indiferent de cine deține frâiele puterii, influența banului este mai puternică decât interesul public”.

Corupția de stil PSD vs corupția de tip corporatist

Am mai spus, repet a suta oară. Corupția e ceva damnabil, însă corupția de stil vechi e mult mai ușor de combătut. Dar cel mai important: ea nu destructurează statul și mecanismele legale și instituționale. Faptul că un partid deturnează fonduri nu schimbă natura structurii legilor, statului, instituțiilor. Doar le afectează funcționarea. Dar totul poate fi reparat. Corupția de stil nou la care asistăm azi este infinit mai periculoasă. De ce? Schimbă natura statului, legilor, instituțiilor. După „furtul legal”, nimic nu mai poate fi reparat. Una e să deturnezi fonduri stil PSD, de exemplu, de la stat spre privat: ușor de demonstrat și de găsit făptașul. Reparabil. Cu totul altceva e să introduci o ordonanță de urgență prin care faci legi care transferă fonduri publice dinspre stat spre privat. Mai simplu: una e să furi și alta e să schimbi legile, prin mecanisme de lobby sau interes de grup, prin care furtul devine legal. 

Ce se întâmplă acum în sistemul de sănătate este acest furt colosal: un „furt legal” prin care banii statului sunt făcuți cadou sectorului privat. Scurt: ai bani – trăiești, nu ai bani – mori. Profesorul de filosofie Paul Gabriel Sandu sesizează bine: „Privatizarea sănătății via OUG, prin introducerea coplății pentru internări la privat este un caz școală de corupție. E un caz în care bani din bugetul statului sunt redirecționați către companii private. În acest caz, spitale private. Faptul că această tranzacție e făcută printr-o lege este cu totul secundar. Mai ales de vreme ce impactul acestor măsuri va reverbera în întreaga societate”.

Sistem subfinanțat din care se mai taie

Acum pare limpede care era rolul lui Costache, numit ministru al sănătății în timp ce era angajat al Sanador. Și e limpede de ce actualul ministru al sănătății este un director de spital privat. Nu i se pare nimănui ciudat faptul că un director de spital privat sau un angajat al unei mari rețele de clinici private ne spun că ar trebui să privatizăm în acest mod sistemul de sănătate? E clar că scopul subfinanțării cronice a sistemului n-a fost altul decât acesta: privatizarea lui. Că dacă serviciile sunt slabe, soluția nu e schimbarea managementului, nu este creșterea finanțării, nu este aducerea unor oameni competenți, ci… privatizarea.

Iar dacă până acum a fost subfinanțat, de acum înainte situația se va agrava. Pentru că spitalele private vor drena de bani sistemul public. Vor dispărea locuri de muncă, iar calitatea serviciilor va scădea și mai mult. Cine va avea bani, sigur, se va descurca. Cine nu va avea bani va fi condamnat practic la moarte. Iar ceea ce este și mai grav e că spitalele private vor fi finanțate și din banii celor care trăiesc pe salariul minim și nu și-ar permite niciodată să se interneze într-unul, dar care își plătesc taxele și impozitele. Efectul acestei privatizări etapizate a sănătății va fi, evident, și acela că în anii următori va avea loc un transfer de personal de la stat la privat, cu efecte iarăși devastatoare asupra sistemului public. Adăugați la asta faptul că guvernul PNL nu știe cum să ne convingă mai rapid că ar trebui să ieșim la 70 de ani la pensie. Și veți avea imaginea unei societăți viitoare „sănătoase, fericite și prospere”.

Unde e vocea „luptătorilor anticorupție”?

Dar ceea ce mă revoltă cel mai mult în acest caz e liniștea: unde e vocea „luptătorilor anticorupție”, a „societății civile” până mai ieri isterice? De ce această tăcere asurzitoare? Pe cine mai reprezintă toată această „elită parvenită”? Și interesele cui? Sigur nu interesele grosului populației acestei țări. Cei mulți nu au bani pentru a-și plăti un dinte, cu atât mai mult o intervenție serioasă. Ei nu mai pot nici măcar mușca… În acest moment, statul român pare un stat capturat și privatizat de ultimele domenii fundamentale, precum sănătatea.

Avem un stat pus să slujească și să deservească o mică elită. Restul? Restul stă la coadă. În ritmul acesta, România se transformă într-o coadă, un rând, în așteptarea morții.”

Din eșec în eșec spre victoria finală

A trecut și 1 Iunie. A trecut și 1 iulie. Și tot nu am atins pragul de 5 milioane de vaccinați, așa cum intenționa „fantasticul” Florin Vasile Cîțu și patronul său de la Cotroceni, Klaus Werner Iohannis.

Dacă se menține trendul dezastruos de acum (sub 10.000 de vaccinați/zi), riscăm să treacă degeaba și 1 August. Tot nu se vor face 5 milioane. Bine că au reușit ungurii să atingă 5,5 milioane, dar noi nu suntem în stare să depășim 4,5!

Însă degeaba ne luptăm noi cu cifrele. „Autoritățile” au anunțat deja victoria asupra pandemiei, deci nimeni și nimic nu-i mai pot contrazice. Să vedem ce va zice și valul al patrulea din toamnă…

Ryanair zboară din nou de la Oradea. Oare până când va ține minunea?

Începând de ieri, RYANAIR zboară din nou de pe Aeroportul din Oradea. Primul zbor internațional care a ajuns la Oradea a fost cel de la Bologna, cu 71 de pasageri. La scurt timp de la sosire, aceeași aeronavă a decolat spre Bologna, cu 96 de pasageri la bord.

Cu 71, respectiv 96 de pasageri din totalul de 189 de locuri/cursă puse în vânzare, avioanele au zburat practic la jumătate de capacitate. Având în vedere că prețul anunțat de companie pentru un zbor a fost de 19.99 euro, un calcul simplu ne arată că RYANAIR a încasat din aceste două curse inaugurale fabuloasa sumă de 3338,33 euro. Nu cred că le-a ajuns nici de combustibil! Chiar dacă am dubla prețurile, din punct de vedere financiar, cursele de ieri trebuie să fi fost un dezastru.

Dacă nu va reuși să crească gradul de ocupare al curselor sau prețul biletelor, compania va ajunge din nou pe minus, iar subvenția generoasă de la Primăria Oradea se va topi foarte repede.

Chiar și în aceste condiții destul de vitrege, directorul Aeroportului nu a putut renunța la discursul festivist și a apreciat că „este un început foarte bun”, adăugând foarte repede „având în vedere că suntem în pandemie”. Nu știu cum se face, dar la Cluj, Timișoara sau Debrecen, în toată pandemia asta, aeronavele au fost aproape pline. Numai la Oradea, auzim mereu scuza asta cu pandemia când vreun politruc explică vreun eșec.

Eu sper ca aceste noi curse externe ale RYANAIR să țină mai mult decât subvenția de 1 milion de euro primită de la Primărie. Ar fi într-adevăr un succes! Și mai sper că după ce se termină banii din subvenție, RYANAIR să nu plece iar de la Oradea din cauza numărului redus de pasageri.

Desigur, dacă se va întâmpla din nou pocinogul, același director de aeroport ne va explica că de vină a fost tot pandemia. Nu visele noastre de mare oraș cu locuitori săraci.

PS. Ar fi interesant de făcut o comparație între Oradea și celelalte aeroporturi învecinate, mai ales prin prisma a ceea ce s-a întâmplat în fiecare oraș, ce companii a atras fiecare și ce zboruri au fost inițiate. Nu de altceva, dar în timp ce Oradea aștepta marea minune de la RYANAIR, Cluj Napoca nu a stat niciun minut și are astăzi pedte 20 de curse externe pe zi, iar de la Satu Mare se zboară la Frankfurt! Da, știu, o să îmi spuneți că nu ne putem compara cu aceste orașe…

Am văzut și români mai fericiți

Premierul Florin Vasime Cîțu a susținut marți, la moțiunea de cenzură, că guvernul pe care îl conduce este unul performant, aducând ca argument faptul căalimentele sunt ieftine, puterea de cumpărare creşte, creşte şi consumul. Românii sunt mai fericiţi.”

Nu știu unde a cumpărat Cîțu alimentele ieftine pentru că mie nu prea îmi iese socoteala. Ar trebui să ne dea și nouă adresa magazinului unde își face cumpărăturile, să mergem și noi acolo, să nu mai plătim ca proștii sume din ce în ce mai mari pentru produse din ce în ce mai puține.

Nu știu alții cum sunt, dar eu, din aceiași bani cumpăr mai puțin decât am cumpărat anul trecut, așa că dacă vreau să consum mai mult, trebuie să plătesc mai mult.

Cât privește românii „mai fericiţi”, Cîțu a uitat să ne dea definiția fericirii. Să știm și noi despre ce fel de fericire vorbește. Nu ne-a spus nici decât cine ar trebui să fim „mai fericiţi”? Sau „mai” fericiți acum decât în ce perioadă? Lipsește reperul.

Și dacă nu știm exact ce înțelegem prin fericire, nici cu cine ne comparăm sau la ce perioadă ne raportăm, declarațiile premierului Cîțu rămân doar niște vorbe goale. Politicianism ieftin.

Totuși de la premierul unei țări te-ai aștepta la un cu totul și totul alt discurs. Doar că Florin Vasile Cîţu nu s-a ridicat niciun moment (din mandatul său) la nivelul unui om de stat, a unui prim-ministru responsabil pentru toți românii, ci a rămas la nivelul politrucului, a penelistului care vorbește strict pentru peneliști.

Dacă dai o căutare pe Google vizavi de fericirea românilor, primul rezultat este un studiu al companiei de cercetare de piață Ipsos din 2019. Conform acestei cercetări, doar 3 din 10 români din mediul urban se declarau fericiți. Relațiile cu persoane apropiate (familie, copii sau prieteni) reprezintă principalul motiv de fericire pentru 57% dintre români. Florin Vasile Cîţu nu s-a regăsit pe această listă, e drept, făcut-o pe vremea când trăiam nefericiți sub conducerea ciumei roșii. Vremurile s-au schimbat și percepția românilor asupra fericirii s-a schimbat și ea. Sau, cel puțin, de asta încearcă să ne convingă prea-fericitul Cîțu.

Reîntorcându-ne la aberațiile sale, nu știu unde a văzut Cîțu români (mai) fericiți, însă știu că foarte mulți români ar fi cu mult mai fericiți decât sunt astăzi dacă, în fruntea guvernului, nu am ar fi un gogoman precum Cîțu. Promitem să-l uităm repede și să nu plângem după el…