Pandemia COVID-19 ne-a facut să înțelegem că sănătatea este importantă. Și că siguranța noastră e la fel importantă. De dragul lor sau mai bine zis a unei promisiuni – că am putea fi sănătoși și în siguranță – am renunțat foarte ușor la libertățile noastre.
Războiul din Ucraina ne face să înțelegem că pacea este importantă. Siguranța a rămas la fel de importantă. De dragul lor, suntem dispuși să renunțăm, din nou, la o parte din libertățile noastre.
Pentru că libertatea este periculoasă. Ea nu prezintă nicio siguranță. Nu ne garantează pacea, nici sănătatea. Nu ne garantează nimic.
Mai mult decât atât, pentru majoritatea dintre noi, dorința de libertate se limitează la teorie. Vorbim mult despre ea, însă când trebuie să trecem la acțiune, în ciuda faptului că ne dorim să fim liberi, preferăm totuși să rămânem în colivia noastră aurită, zona unde ne simțim în siguranță, unde e pace și unde credem că putem să rămânem sănătoși.
În zilele acestea, devine din ce în ce mai limpede că libertatea nu o apreciem la adevărată ei valoare decât, poate, atunci când o vom pierde. Definitiv.
Pe de altă parte, libertatea fără sănătate și fără pace este o libertate fără rost. Libertatea fără ordine și siguranță este o farsă.
Nu trebuie să ne facem iluzii. Până la urmă, că ne place sau nu, că recunoaștem sau nu, fiecare dintre noi trăim într-o colivie. Unii trăiesc într-una mai mare, alții într-una mai aurită. Indiferent cum arată sau cât de mare e, tot colivie e. Poate cu mai mult confort, cu mai multă ordine și siguranță sau cu mai multă libertate. Însă nicidecum toată libertatea!
Stau să mă întreb oare care va fi următoarea criză și ce vom învăța din următoarea experiență traumatizantă? Ce „catastrofă” trebuie să dea peste noi ca să înțelegem cât de important este să ne trăim viața? Chiar și fără toată libertatea, dar mai ales fără frică…
(Citim) printre rânduri 