Un război e pe terminate. Altul abia începe!

Pandemia e pe cale să se sfârșească! Guvernele lumii încep deja să renunțe – cel puțin temporar – la restricții, iar lumea a pornit pe calea de întoarcere la normalitate. Și în România, în doar câteva zile, vom face primii pași. Chiar astăzi, ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, a anunțat că numărul de cazuri noi este pe o pantă descendentă, precizând că „am trecut cu bine de acest val”. Tot el a sugerat că vom avea un „Paști fără restricții„.

Inclusiv marele Bill Gates, acest nou guru al vaccinării, a admis că „DIN PĂCATE virusul în sine, în special omicronul este un tip de vaccin care crește imunitatea celulelor de tip B și C care a făcut o treabă mai bună cu populația lumii decât am făcut-o noi cu vaccinurile… peste 80% din populație a fost expusă fie vaccinurilor fie bolii… șansele dezvoltării unor forme severe de boală (…) au scăzut dramatic”.

Când 80% din populație fie a trecut prin boală, fie a fost vaccinată, fie ambele variante, înseamnă că a fost atinsă mult pomenita imunitate de turmă. Înseamnă că Pandemia s-a sfârșit. Din păcate pentru unii, vorba lui Gates…

Dacă e să fim însă corecți, trebuie să recunoaștem că marea relaxare nu se datorează faptului că am fi câștigat „războiul” cu SARS-COV-2. Războiul cu virusul s-a terminat indecis. Nu a câștigat nimeni. Mai degrabă, ne-am adaptat. Cu toții.

Pandemia s-a încheiat nu ca urmare a luptei „eroilor” și a „autorităților” sau ca urmare a „măsurilor” eficiente luate de aceștia. Nu am învins virusul nici prin lockdown, nici prin vaccinare și nici prin suspendarea drepturilor și libertăților fundamentale. Nici vorbă de așa ceva!

Criza sanitară a luat sfârșit pur și simplu pentru că inamicul invizibil nu mai este considerat atât de pericolus (despre cât de periculos sau de nepericulos a fost vom scrie cu altă ocazie). Virusul s-a adaptat: Omicron nu ne omoară cu zile, ci preferă să supraviețuiască în corpurile noastre. Și noi ne-am adaptat: preferăm să conviețuim cu el. După doi ani de „luptă”, am obosit cu toții. Am oprit războiul și am trecut la etapa de conviețuire.

Noua variantă de virus se răspândește mai repede decât precedentele, însă nu mai e atât de letal, așa că putem pune și noi „armele” jos, cel puțin o vreme. Începem să ne obișnuim cu el, așa cum ne-am obișnuit și cu altele mult mai rele. Noua normalitate înseamă, până la urmă, și coabitarea pașnică.

Noua normalitate va însemna însă și păstrarea „armelor” în rastel. „Eroii” războiului nu vor renunța prea ușor și vor continua să ne apere cu vitejie. Chiar și pe timp de pace (temporară).

„Autoritățile” vor rămâne vigilente multă vreme de aici încolo. După ce ne-am obișnuit atât de bine cu „măsurile” lor, ar fi păcat să renunțăm definitiv la ele. Am trecut cu bine doar de un pericol, însă nici nu ne putem imagina ce alte pericole înfricoșătoare și ce alți inamici (mai mukt sau mai puțin imaginari) ne pândesc, inamici de care trebuie să fim apărați cu orice preț, chiar și cu prețul renunțării la drepturi și libertăți. Și doar „autoritățile” pot să facă asta cel mai bine. Rușii, de exemplu, par cel puțin la fel de periculoși precum coronavi-rușii.

PS. Între timp, preşedintele rus, Vladimir Putin, a recunoscut public independenţa a două regiuni „separatiste” din Estul Ucrainei, Lugansk şi Doneţk, crescând astfel tensiunea pe scena internațională. El a invocat faptul că Ucraina nu a avut niciodată o „statalitate autentică”, ci a fost creată de Lenin și Rusia bolşevică, iar acum se confruntă cu probleme politice sistemice, fiind o marionetă patronată de Statele Unite.