Măștile răului

În 1983, președintele american Ronald Reagan decreta că Uniunea Sovietică este un „imperiu al răului“, avertizând asupra amenințării globale reprezentate de sovietici, precum și de necesitatea unei confruntări cu această amenințare.

De o vreme încoace, mai precis de când Vladimir Putin îi înfruntă din nou pe americani și aliații acestora, istoria se repetă. Sau mai bine spus, narativul occidental se repetă: Putin este prezentat drept noul ”țar”, iar Rusia a ajuns din nou, ”imperiul răului”. Iar exemplele aduse în sprijinul acestui narativ scos de la naftalină încep cu acțiunile ”agresive” ale Moscovei împotriva Georgiei (2008) și a Ucrainei (2014), intervenția militară în Siria (2015), ”interferența” în alegerile prezidențiale din SUA în 2016 și 2020 și se termină cu „iminenta” invadare a Ucrainei (2022). Și am enumerat doar cele mai recente ”dovezi” ale „Răului rus”, lista însă ar putea merge mult în urmă în istorie.

Vestul are nevoie de un inamic, real sau imaginar, iar în imaginarul colectiv occidental, Rusia joacă perfect rolul puterii ticăloase. Culmea este că și liderilor ruși le place și acceptă această logică maniheistă. Lumea e împărțită între Rău și Bine. Pentru ocidentali (Binele), reprezentanții Răului sunt rușii și chinezii. Pentru aceștia din urmă, Răul este întruchipat de americani și aliații acestora. Tot ceea ce e rus e rău, tot ceea ce e american e bun. Și invers. Sunt axiome care nu mai trebuie demonstrate, e suficient că sunt enunțate. Nimeni nu pune la îndoială valoarea lor de adevăr. Au ajuns dogme! Nuanțele nu sunt acceptate: ori ești cu rușii, ori ești cu americanii. Deși, există destul de multe state care joacă la două capete și chiar între cele două mari super-puteri există nenumărate punți de legătură ascunse.

Dacă reușim să trecem peste propagandă și începem să analizăm faptele curate, dezbrăcate de ideologie și mitologie, ne dăm seama că, de fapt, nici Rusia nu este așa de periculoasă precum e prezentată și nici Occidentul/America nu sunt atât de inocente precum vor să pară.

În lucrarea sa ”The Evil Empire” (2007), autorul american Steven A. Grasse vorbește despre 101 moduri prin care Anglia (să nu uităm că Marea Britanie a fost, la un moment dat, cel mai mare imperiu al lumii) a ”ruinat” lumea: ”They invented slums. They invented child labor. They put Saddam Hussein in power. They burned Joan of Arc at the stake, and they enslaved the globe to get their tea fix. ” Așadar, din punct de vedere istoric, chiar Marea Britanie ar putea fi un concurent serios al Rusiei la titlul de „imperiu al răului”…

O altă lectură revelatoare asupra lumii occidentale sunt și cărțile lui Noam Chomsky, în special ”Cine conduce lumea?” (2016) și ”Cum merge lumea” (2011). În aceste cărți Chomsky detaliază modul în care retorica americană despre libertate și drepturile omului diferă atât de mult de acțiunile sale imperialiste, menite a-i asigura putere și acces la resurse.

Când mai auziți despre ”agresiunile” rușilor în Ucraina, ar fi bine să analizați și alte ”agresiuni” (în numele libertății sau a luptei contra terorismului), de exemplu, ale americanilor asupra altor state. Sau, așa cum pun problema China și Rusia, statele occidentale, în frunte cu Statele Unite să „renunțe la abordările ideologizate ale războiului rece, să respecte suveranitatea, securitatea și interesele altor țări, diversitatea modelelor lor de civilizație și cultural-istorice și să trateze dezvoltarea pașnică a altor state în mod obiectiv și echitabil.”

Dacă stăm strâmb și judecăm drept, ajungem la concluzia că dincolo de retorici, lumea în care trăim are atât de multe nuanțe încât abordarea maniheistă și ideologizată (care facilitează o înțelegere ușoară) este cât se poate de manipulatoare. Monștrii nu există dacă noi nu îi creăm! Fără oamenii care cred în el, Răul ar rămâne o simplă ficțiune. Și asta e valabil și în planul relațiilor internaționale, dar și în cel al politicii europene și naționale.

Înțelegând asta, lumea încetează să mai fie împărțită între eroi și ticăloși/monștri, între ruși și americani. Înțelegând asta, vom vedea lumea în toată ”splendoarea” sa: actori (indivizi, state, ONG, organizații suprastatale, etc.) care își urmăresc interesul (bani, resurse, putere, etc.) și care își schimbă între ei măștile Răului.

PS. Apropo de cum lucrează Marile Puteri, un articol cât se poate de edificator arată că, pus de presă să prezinte DOVEZI că rușii vor să invadeze Ucraina, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA a refuzat acest lucru, în schimb a acuzat presa americană că ține partea Kremlinului. Or fi „dovezile” secrete…

Un gând despre „Măștile răului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: