Dubito, ergo cogito

De la Descartes (1637) încoace, știința se bazează pe principiul fundamental “dubito, ergo cogito. Cogito, ergo sum.” (“Mă îndoiesc, deci cuget. Cuget, deci exist.”). Pentru a evolua, știința s-a contrazis inevitabil pe ea însăși. Singurii care nu au avut nicio îndoială (cel puțin nu era exprimată public) au fost preoții, dogmaticii. Oamenii de știință au avut tot timpul mai multe întrebări decât răspunsuri. Și este firesc să fie așa!

În contextul actual de pandemiei, „autoritățile” ne spun să “credem” fără să avem nicio ezitare. Dar cum să nu ai ezitări și îndoieli? E normal să avem, mai ales că eșecul ține de știință. Mulți dintre oamenii de știință s-au contrazis uneori flagrant în ultimii ani. Și nu doar între ei, ci chiar și pe ei înșiși. Nimic nou și nimic rău nici în asta.

De exemplu, mai țineți minte cum ni s-a spus, anul trecut, că vaccinarea oprește răspândirea virusului? Așa „sugerau” datele științifice de atunci! Astăzi, avem dovada că oamenii de știință au greșit: cei mai mulți infectați sunt în rândurile celor cu 3 doze de vaccin. Nu spun că oamenii de știință sau că „autoritățile” au mințit. Spun doar că trebuie să acceptăm că (și) ei pot să greșească. Și că suntem îndreptățiți să nu credem orbește în „sugestiile” lor.

Este însă inacceptabil să ni se ceară “supunere totală” cu privire la “adevărurile științifice”, câtă vreme, pe de o parte, nu există consens în rândul oamenilor de știință, iar, pe de altă parte, nu există consens nici măcar în mintea aceluiași om de știință.

Cine vrea de la noi supunere totală în fața “științei” n-are nicio legătură cu știința și nici cu democrația, ci doar își ascunde intențiile reale după paravanul „științific”.

A te îndoi (“dubito”) de concluziile oamenilor de știință și de propriile tale concluzii este însăși esența științei! Nu supunerea oarbă și nu credința! La baza științei stă îndoiala, nu supunerea și nu credința în știință sau în „eroi”!

Ce poate fi pus la îndoială cu privire la așa-zisele “teorii ale conspirației” poate și trebuie să fie fi pus la îndoială și cu privire la “adevărurile științifice contradictorii” enunțate de „autorități”. Fără a fi puse la îndoială “adevărurile științifice” se pot transforma în dogme, iar riscul este să ajungem să credem în dogme greșite și să aflăm prea târziu…

Așadar, îndoiește-te pentru a gândi, cercetează și caută informația, păstrează o doză de îndoială privind „informațiile oficiale” și nu te baza pe bunele intenții ale altora, nici măcar ale „autorităților”. În final, decide în cunoștință de cauză.

P.S. Acest text a pornit de la ideile lui Liviu Pleșoianu ( exprimate pe data de 11.01.2022 pe platforma Facebook) și se dorește un text „pro-gândire”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: