În această lume pandemică plină de necunoscute, singurii pe care mi-e ciudă sunt cei care au doar certitudini și nicio îndoială. Mi-e ciudă pe cei care nu se îndoiesc de „știința” autorităților și mi-e la fel de ciudă și pe „conspiraționiști” și „anti-vacciniști”. Ei măcar nu își mai bat capul cu întrebări existențiale inutile.
Pentru că, așa cum spune un proverb clasic, „unde-i multă minte este și prostie pe măsură”.
O variantă mai veselă a aceluiași proverb zice că „mintea multă și prostia pe măsură se întâlnesc în capul unui singur om pentru că polii opuși se atrag”.
Există și o variantă filozofică care ne amintește că „inteligența și prostia sunt albul și negrul, ying-ul și yang-ul, răul și binele sau, altfel spus, îndoiala și certitudinea”. Da, da! Ați citit bine! Certitudinea și îndoiala merg împreună!
În fine, există și versiunea moral-juridică a aceluiași proverb: „oamenii inteligenți sunt ezitanți și mereu preocupați de morală, lege sau de alte repere, dar imbecilii sunt siguri pe ei și nu-și fac probleme în privința moralității, legalității sau utilității activității lor”.
Alegeți voi proverbul care vi se potrivește!
(Citim) printre rânduri 