Dacă am fi trăit într-o democraţie reprezentativă liberală autentică (conform manualului de doctrine politice), în care „autoritățile” respectă drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, criza sanitară ar fi fost gestionată astfel:
Guvernanții liberali recomandau cetățenilor un anumit tip de comportament social şi anumite tratamente medicale, iar cetăţeanul ţinea cont sau nu de acele recomandări în funcţie de sfatul medicului său şi de calculele sale personale.
Statul și guvernanții liberali tratau cazurile grave de covid, în limitele asigurate de sistemul medical public. Cine dorea mai mult și avea posibilități financiare, se trata la privat, pe bani.
În relaţia cu statul, în orice democraţie liberală noi suntem cetăţeni, nu pacienţi. Ce am trăit în ultimii doi ani – cu guverne și prim-miniștri „liberali” – e greu de spus ce a fost, însă un lucru e cert: a fost departe de liberalism și de o conducere democratică!
(Citim) printre rânduri 