Albert Einstein spunea că e „nebunie să faci același lucru la nesfârșit dar să te aștepți la rezultate diferite.”
În cazul protestelor din ”stradă”, problemelor vechi li s-au găsit soluții la fel de vechi, astfel încât schimbarea mult așteptată a întârziat să apară. Ca într-un cerc vicios, disfuncționalitățile democrației s-au perpetuat și au generat noi și noi manifestări ale participării protestatare și ale contestării politice.
Aparentul cerc vicios ține de normalitatea democrației. Democrația nu este un sistem perfect, este o luptă care trebuie dusă zi de zi. ”Este un ecosistem delicat de control reciproc și echilibru al puterilor, ce are nevoie să fie întreținut și alimentat în mod permanent” (Elif Shafak 2020)
Este cât se poate de legitim să cerem mult democrației, însă să nu-i cerem prea mult. La fel și în cazul contestării politicii și a protestelor ”străzii”. Sunt manifestări normale și firești pentru o democrație, dar să nu le cerem ceea ce ele nu pot oferi.
Demos-ul nu poate „frânge roata” democrației. Dacă ar face-o, ar însemna o nouă ”revoluție”! Însă nu revoluția este soluția la problemele democrației din România. Ci ce facem după!
(Citim) printre rânduri 