Dintr-un studiu ce a inclus 2809 proteste desfășurate timp de 15 ani în 101 de țări (inclusiv România) aflăm că ”the most prevalent demand of protesters around the world in the period 2006–2020 was for “real democracy” (Ostiz, Burke, Berrada, Cortes 2021). Așadar, democrația reprezentativă continuă să dezamăgească o parte semnificativă a populației lumii, iar ciclurile protestatare se reiau în permanență pentru că e nevoie de ”reglajul” străzii asupra democrației. Însă și eficacitatea acestui reglaj începe să ridice câteva semne de întrebare.
Din 1990 până în 2021 democrația românească a suferit modificări evidente, de necontestat, o parte a schimbărilor fiind determinată direct sau indirect de contestarea politică. În același timp însă, democrația reprezentativă din România s-a păstrat, de fapt, în aceiași parametrii. Nicio contestare politică analizată în paginile anterioare nu poate fi încadrată drept mișcare socială care a determinat o schimbare sistemică. În afară de ”liberalizarea” competiției politice și apariția unor challengeri, ”dacă referențialul îl constituie destructurarea establishment-ului politic, al resetării democrației reprezentative românești, atunci va trebui să constatăm eșecul acțiunilor protestatare” (Radu& Buti 2019).
Cercetări viitoare consistente vor putea lămuri pe deplin cât de multă sau puțină democrație reală au generat protestele demos-ului și cât de sistemice au fost schimbările. Folosind limbajul simbolic al miturilor politice, noi ne rezumăm acum doar la observația că ”piața” a vrut sânge, iar sistemul, în scopul autoconservării, a reușit sub o formă sau alta să ofere sacrificarea ritualică prin care a răcorit setea pieței. Președinții, primi-miniștrii, guvernele au venit și au plecat. Au fost sacrificați ”pionii”, ”caii” sau ”nebunii, uneori chiar și ”regii” doar pentru ca tabla de șah rămâne intactă. Piața a ”salvat” democrația românească și a învins anti-eroii. Însă cu ce folos? ”Lupta” pieței pare una sisifică: locul anti-eroilor de ieri a fost luat de alți anti-eroi, iar disfuncționalitățile au continuat. Demonizatul Dragnea a ajuns la închisoare însă „tovarășii” lui sunt, astăzi, din nou la putere, alături de foștii lor adversari.
Cetățenii își pierd încrederea în guvernanți și în clasa politică, dar continuă să perpetueze acest sistem chiar și disfuncțional din lipsa unei alternative. Democrația reprezentativă liberală nu poate fi înlocuită pentru că toate ”modele” experimentate în trecut au fost mult mai dăunătoare. ”Democrația este cea mai rea formă de guvernământ cu excepția tuturor formelor încercate de-a lungul timpului”, spunea sir Winston Churchill. În același timp, același Churchill ne-a îndemnat să luptăm pentru ”cauze nobile” şi a face din lumea asta și implicit democrația asta tulbure un loc mai bun de trăit.
(Citim) printre rânduri 