O parte o românilor stă la coadă ca să pupe moaște în curțile bisericilor.
Altora le place să stea la cozile de la intrarea (uneori pe bani) „târgurilor” de Crăciun foarte populare mai nou și în țara noastră.
Statul la coadă a fost și a rămas o „normalitate” în România. Pe vremuri a fost semnul penuriei și a sărăciei. Oamenii stăteau la cozi din obligație, că altfel nu aveau acces la bunuri. Astăzi a ajuns un semn al evlaviei sau al consumerism-ului. Oamenii stau la cozi pentru că acolo unde se face coadă înseamnă că putem găsi mâtuirea sufletului sau bunăstarea trupului. În orice caz, se întâmplă ceva ce merită împărtășit, cumpărat, experimentat sau măcar pozat și expus pe Facebook și Instagram.
Statul la coadă înseamnă o răbdare trudnică, plină de iluzii, pentru că la sfârșitul ei te așteaptă recompensa și o lume mai bună. Coada ține de firea și de sufletul românului. Fără cozi și viața ar fi pustiu, ar putea spune vreun „trubadur” contemporan.
O altă bună tradiție creștină și strămoșească este vrajba permanentă dintre români.
Cei care merg să pupe moaște au o problemă cu cei care merg la târgurile organizate după chip occidental. În schimb, „modernii” care beau vin cald la târgurile de Crăciun nu îi suportă pe retrograzii care se înghesuie la biserici și pelerinaje.
Societatea noastră continuă să rămână una profund divizată. Uneori în mod natural, alteori divizarea este creația unor politicieni care vor să ne stăpânească mai ușor. Pe vremuri, cozile uneau oamenii (în sărăcie), astăzi ele adâncesc și mai mult clivajele și învrăjbirea noastră.
(Citim) printre rânduri 