Astăzi, din nou despre istorie. Că doar e zi istorică.
Nu vreau să fiu rău tocmai de 1 Decembrie, dar oare câți dintre ”patrioții de ocazie” au observat că „băieții” ăștia de la Alba Iulia, de acum 103 ani, nu au pus bine steagul în băț? Sau poate nu țineau cum trebuie ruda, iar culorile tricolorului s-au aliniat pe orizontală și nu pe verticală cum ar fi trebuit să fie steagul României? Sau poate nu țin steagul României?
Norocul nostru este că s-au interesat istoricii și au descrifat misterul: cică, steagurile din imagine erau, de fapt, ale Transilvaniei (albastru-roşu-galben, pe fâșii orizontale) și nu ale României.
Doar că steagul Transilvaniei e cu galben jos și nu la mijloc, iar cele de la Alba Iulia erau albastru-galben-roșu! Deci, ar fi totuși steaguri românești? Să mai înțeleagă cineva ceva!
Dincolo de dezbaterea pe steaguri, ideea cred că e alta.
Viitorul României arată sumbru. Prezentul e deplorabil. Bine că avem un trecut mândru. Așa că puneți mâna pe cărțile de istorie să știți de ce și pentru ce puteți fi mândri! Dacă mai puteți fi mândri…
La mulți ani tuturor patrioților care știu ordinea corectă a culorilor tricolorului și toate strofele imnului național (al României)! 🇷🇴
PS. Că tot trăim vremuri pandemice, e bine să ne aducem aminte de Alba Iulia și 1 Decembrie și din perspectiva ”crizei sanitare”. Știați că Marea Unire de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, s-a desfășurat în condițiile unei pandemii uriașe, care a provocat la nivel global zeci de milioane de morți? Știați că ”gripa spaniolă” era la sfârșitul anului 1918 la apogeu în Transilvania și în România? Și totuși, reprezentanții românilor au mers la Alba Iulia să proclame unirea lor cu Regatul României.
Raportat la zilele noastre, ”patrioții” adunați la Alba Iulia ar fi fost considerați niște ”iresponsabili” care au răspândit virusul, îmbolnăvindu-și frații cu care tocmai voiau să se unească. Bine că, pe atunci, paradigma Binelui era alta. Pe atunci nu-i aveau nici pe „salvatorii” de astăzi; un Iohannis, un Arafat care să-i salveze, în primul rând, în fața propriei inconștiențe.
Norocul nostru, al celor de astăzi, este că în 1918, bolnavii au putut călători liber fără Green pass, realizând astfel Marea Unire. Ce ne făceam acum dacă ”marea adunare” nu s-ar fi putut ține din cauza lockdown-ului? Ah, ce vremuri…
Stau să mă întreb oare noi peste 100 cum vom fi judecați de generațiile viitoare pentru „curajul” de a fi stat închiși în case noaptea (când oricum nu circulă nimeni pe stradă)?
La mulți ani, România!
(Citim) printre rânduri 