După fix 2 luni de la declanșarea crizei politice (odată cu demiterea de către Florin Vasile Cîţu a ministrului Stelian Ion, care a dus la ieșirea USR de la guvernare), PNL și-a dat seama de adâncimea fundăturii în care singur s-a băgat, iar acum încearcă cu disperare să evite dezastrul: spectrul sumbru al înfrângerii din alegerile anticipate.
„Generalul” Ciucă a fost nevoit să își depună mandatul „ne-flexibilizat” pentru a obține unul mult mai flexibil din partea PNL. Pentru că trebuie să negocieze cu USR, dar și cu PSD. Peneliștii nu au altă soluție decât să joace la două capete: fie refac coaliția cu USR și UDMR, fie se aliază din nou cu „ciuma roșie”. Oricare dintre variante aleg, un lucru e sigur: dacă vor să rămână la guvernare (credeți-mă că mai vor), Iohannis și PNL trebuie să partajeze puterea. Și resursele aferente.
În mod corect, Vasile Ernu a observat la Iohannis, PNL și USR „neputința de a guverna” sau cum tot el afirmă avem de a face cu „implozia puterii în propriul rahat”. (Detalii în Post Scriptum)
Mă întreb însă oare de ce au avut nevoie Ciucă și PNL de aproape 10 zile să facă acest pas de dans? Era clar de la bun început că nicio forță politică parlamentară din Opoziție (PSD, USR și AUR) nu va susține guvernul lor minoritar! Și atunci de ce? Doar ca să câștige timp? Doar ca să mai facă câteva piruete și să justifice alianța cu PSD?
Jocul de balet al peneliștilor, pe de o parte îi pune într-o situație penibilă, pe de altă parte, nu face altceva decât să prelungească și mai multe criza cu care se confruntă România. O criză în care mor oameni pentru că nu apucă să ajungă la spital, o criză în care mor oameni pentru că nu mai sunt locuri la ATI, o criză în care mor și pacienții din spitale pentru că nu au medicamentele necesare, o criză în care prețurile cresc galopant și nivelul de trai se năruie la fel de rapid, o criză în care oamenii trebuie să suporte frig și lipsa apei calde ca pe vremea comuniștilor, o criză în care educația tinerilor a ajuns o imensă bătaie de joc.
Așa cum observa cineva, nu demult, obiectivul lui Klaus Iohannis și al PNL era să dea jos PSD, ciuma roșie. Și în urmă cu 2 ani au reușit. Acum, „ciuma roșie” a devenit „forță democratică”, iar Klaus Iohannis și PNL sunt în situația de a apela la PSD pentru a-i ține la guvernare.
În locul PSD, eu nu aș intra la guvernare într-o alianță cu PNL. Și nici măcar nu am vedere argumentul electoral (că vor pierde procente). Am în schimb în vedere faptul că Iohannis rămâne același președinte-jucător ranchiunos și mediocru! Dacă pesediștii cred că vor putea coabita cu Iohannis se înșeală amarnic și nu au învățat nimic din „peroada” 2017-2019.
Am în vedere și faptul că PNL / PDL nu poate guverna în coaliție. Nu o spun eu, o spune Istoria. Alianța Dreptate și Adevăr (PNL + PDL) s-a destrămat înainte de vreme. Alianța PDL cu PSD din 2009 nu a ținut nici 10 luni. USL (PSD – PNL – PUR) s-a destrămat relativ repede, deși ne promiteau că va ține vreo 10 ani. Marea coaliție de „dreapta” de anul acesta cu USR și UDMR a crăpat la nici 9 luni…
Și mai am un argument. Odată intrați într-o coaliție de guvernare, pesediștii nu vor putea demonstra mai nimic. Cu siguranță vor face mult mai puțin decât se așteaptă oamenii de la ei. Nici nu au cum să facă ceva cu Iogannis la butoanele puterii și cu un PNL care va încerca să își spele imaginea folosindu-se de pesediști ca de cel mai bun țap ispășitor*.
În locul PSD, aș negocia responsabil și aș cere maximum posibil. De la prim-ministru și ministere grase până la bani pentru primari. Și chiar mai mult decât ar putea accepta Iohannis și PNL. Aș supralicita doar ca să mă asigur că PNL se va întoarce cu buzele umflate la USR.
Pentru că PNL și USR au provocat criza așa că tot aceste partide au și responsabilitatea (morală și politică) de a-i pune capăt. Prin refacerea coaliției de ”dreapta”. Pentru că românii merită încă 3 ani și 2 luni de „stabilitate politică” și zecile de „reforme” marca PNL-USR-UDMR incluse în PNRR, ”reforme” pe care doar aceste partide le pot pune în practică! Cu Cîțu, Ciucă, Barna, Turcan, Mihăilă, Năsui, Tătaru și toți ceilalți „specialiști”…
* Spre aducere aminte!
Klaus Iohannis (14.09.2019): ”(…) România riscă să fie distrusă de PSD. (…) PSD, cu orice alt chip va apărea în fața oamenilor, rămâne un pericol pentru România”.
Klaus Iohannis (21.09.2019): ”Pe scurt, PSD-ul pentru România a fost și este o catastrofă. (…) Aproape au reușit să înlăture democrația (…) Fără PSD, România ar fi fost în rând cu celelalte țări europene. (…) Eu știu ce trebuie făcut: primul lucru, PSD trebuie îndepărtat de la putere!”
Klaus Iohannis (30.09.2019): ”României i-ar fi fost mult mai bine fără PSD. Acest partid a ţinut România în loc şi a inhibat dezvoltarea României şi acum suntem în situaţii nemaivăzute. (…) vă spun că Abia aștept să treacă moțiunea și să scăpăm de PSD!”
Klaus Iohannis (12.11.2019) – ”Îndepărtarea totală a PSD de la putere, pentru ca România să nu mai fie captivă, ca în trecut. (…) Decizia este de a opri definitiv PSD-ul.”
Klaus Iohannis (12.11.2019) – ”Eu îmi doresc o Românie fără PSD!”
Klaus Iohannis (22.11.2019) – ”Miza e clară: ori eu, ori PSD!”
Post Scriptum
„Nu-mi amintesc în ultimii 30 de ani să mai fi avut o criză politică de astfel de proporții în condiții atât de complicate, de excepție chiar. Mai ales dacă adăugăm criza medicală fără precedent și cea energetică care bate la ușă. Dar cea sanitară e imensă.
Să nu poți să produci un guvern ”al meu” – că tot PNL-USR-”lumea bună” a câștigat – e un dezastru fără precedent.
Cetățenii români după ce au pățit în anii 90 și după nu mai sunt așa pretențioși: să fie un guvern. Să aibă cine să ne înjure, fure, exploateze la maxim, să ne gonească la munci afară.
Bun, rău dar să fie o conducere – nu ne simțim bine fără. Să avem și noi guvernul nostru. Chiar dacă ultimele ture de alegeri ne arată că grosul populației a renunțat la a mai merge la vot pentru că au înțeles: cei votați nu-i reprezintă, ba chiar te umilesc după. Atunci de ce să te mai duci? O lași baltă: îți vezi de treabă așa cum ei te lasă baltă și-și văd de furt, înjurături și dispreț față de tine.
Acum avem un precedent foarte straniu: ”lumea bună a învins”, ne-au salvat de ”ciuma roșie” dar rezultatul? ”Johannis-guvernul meu” nu au nici măcar capacitate de a face formal un guvern. Acești ”noi salvatori” sunt de o impotență politică că nici măcar a-și pune hoțiile împreună, a le negocia nu sunt capabili. Au de halit un buget imens și nu sunt capabili să stea la o masă.
Iar această impotență politică e catastrofală pentru că pe de o parte blochează funcționalitatea statului iar pe de altă parte agravează criza medicală în care suntem. Iar asta înseamnă moarte și sărăcire a grosului populației.
Politica noilor salvatori – a explodat sau mai degrabă a implodat. Și-au atins limitele impotenței politice: nu sunt capabili să producă nici măcar o formă de guvernare minimală.
Dar o dată cu ei, cu îngroparea lor în propriul rahat, ne bagă pe noi toți în această neputință. Și noi îi alesesem doar să ne fure, să ne disprețuiască și să ne înjure. Să ne halească banii. Ei nici măcar asta nu pot. Îi plătim cam de geaba…
Și iată cum bumerangul se întoarce: marea coaliție ”anti ciumă roșie” – Johannis PNL USR – transformă PSD în singurul partid decent și serios din România (ca să-l citez pe domnul Pleșu, să nu mă înjurați pe mine).
Și stați, greul abia vine: sunt optimist.” (Vasile Ernu, Facebook, 02.11.2021)