Cifrele oficiale nu susțin isteria oficială

De când a izbucnit pandemia, în România au fost înregistrați 1.346.240 de infectați cu noul coronavirus (09.10.2021), conform datelazi.ro, un website oficial, realizat de către Asociația Code for Romania în parteneriat cu Guvernul României prin Autoritatea pentru Digitalizarea României cu date și informații furnizate de către Guvern.

La o populație de aprox. 19 milioane, înseamă că, în decurs de 1 an și jumătate, aproximativ 7% din toți locuitorii patriei a fost infectată cu noul coronavirus.

Statisticile oficiale ne spun că din cei 1,3 milioane de infectați peste 87% s-au vindecat până acum (1.172.139). Cazuri active, adică bolnavi, mai sunt astăzi doar 174.101, adică undeva la 1% din populație (0.91%).
Tot din datele oficiale aflăm că până acum au fost înregistrați 39.209 de decedați, 2,91% din totalul infectaților, respectiv 0,20% din totalul populației.*

Acestea sunt cifrele seci, statisticile neinterpretate. De aici și până la isteria de sfârșitul lumii (cu spitale supraaglomerate, fără paturi ATI, cu morți, orașe carantinate, restricții, etc.) care a cuprins România, inclusiv la nivelul „autorităților”, e cale lungă. Nouă ne-a trebuit însă doar un pas…

De ce? Pentru că de când e lumea, cel ușor manipulezi populația cu cifre, statistici și „specialiști”! Mass media, „autoritățile” și experții ne bombardează cu tot felul de statistici, însă în această gălăgie informațională e greu să îți păstrezi cumpătul și să analizezi corect cifrele, mai ales că marea majoritate a populației e certată (rău) cu matematica de bază, ce să nai zicem de analiza statistică…

Niște „specialiști” – despre care marea majoritate nu știe nimic, nici măcar cum îi cheamă pentru că „autoritățile” au decis să secretizeze aceste informații – au setat niște praguri de 1, 3, 4, 6, 10 la mie, etc. Mai pe românește, 1 din 1000, 10 din 1000, etc*. De ce aceste praguri și nu altele, nu a explicat nicio „autoritate”. Deci, niște „specialiști” sub protecția anonimatului au stabilit niște praguri cât se poate de arbitrare. Pe urmă au zis, că peste un anumit prag introduc restricții, restrâng drepturi și libertăți pentru a reduce riscurile la adresa sănătății populației. Oamenii nu pot pune la îndoială aceste praguri și aceste decizii. Nu au cum pentru că până când instanțele de judecată decid asupra legalității deciziilor „autorităților”, acestea din urmă dau alte decizii. În plus, contestarea discursului oficial este o faptă antisocială gravă! Imediat ești catalogat negaționist, analfabet funcțional, etc., deci mai bine accepți și suferi în tăcere.

Un studiu Medlife, cel mai mare spital privat din România, arată că, în mod real, în România sunt aproape 100.000 de cazuri de COVID pe zi. Deci aproape de 10 ori mai multe cazuri decât cele oficiale. Dacă într-adevăr situația e mult mai gravă decât o prezintă „autoritățile”, mă întreb ce rost mai are raportarea unor statistici depășite și nerealiste? Nu mai bine renunțăm la ele? Cum ar fi oare ca într-o zi, „autoritățile” să uite să mai raporteze numărul de îmbolnăviri, numărul de morți și de vaccinați? Credeți că s-ar supăra cineva? Sau cum ar fi să nu ne uităm o zi le TV? Credeți că s-ar mai isteriza lumea?

Groucho Marx găsea televizorul foarte educativ. Ori de câte ori cineva deschidea aparatul TV, el se ducea în altă cameră și citește o carte!

*Știați că o incidență de 10 la 1000 înseamnă de fapt 1%? Adică 1 persoană din 100 este infectată cu SARS-COV-2, iar 99 sunt sănătoase! O fi mult, o fi puțin? Cifrele oficiale nu suțin isteria generalizată, în schimb, o fac ”autoritățile” și mass media.

Apropo de statistici și de isterii, merită menționat și faptul că peste 50.000 de români mor în fiecare an de cancer, ceea ce înseamnă o medie de 140 zilnic. Și asta din cauza diagnosticării în stadii avansate a bolii. Și nicio „autoritate” nu se isterizează…

Later edit (22.10.2021)

În ultimele 10 zile, au fost în jur de 15-17.000 de cazuri noi/zi. Asta înseamnă aproximativ 230.000 de cazuri active la zi.
Lor li se adaugă cazurile netestate/nedeclarate la DSP care probabil dublează cifra. Deci prezumăm undeva la 500.000 de cazuri active în România. Dintre acestea, 1600 de persoane au ajuns la ATI.
Au decedat, în ultimele 10 zile, în jur de 5000 de persoane. Nici măcar rata de infectare nu e atât de dramatică! 1 sau 2 din 100 e mult? Poate dacă era invers și era 98%!

Concluzia rămâne aceeași: doar 1% dintre cei infectați au nevoie de ATI și doar 1% mor, majoritatea pacienți cu comorbidități, boli grave, imunodeprimați. În schimb 99% dintre infectați supraviețuiesc! Cei mai mulți dintre aceștia nici măcar nu au nevoie de spitalizare.

Așa stau lucrurile, prezentate în mod rațional. Fără drame la TV și fără circ.

„Virus ucigaș”, cum tot aud formularea asta lugubră, e rabia. Dacă îl iei, mortalitatea e de 100%, indiferent că ai sau nu comorbidități. Virus ucigaș e ebola. Virus ucigaș NU e unul care are rata de supraviețuire 98-99%.

O mortalitate de sub 3% NU este și NU va fi NICIODATĂ, în accepțiunea mea, un motiv pentru a îngrădi libertatea, a călca în picioare Constituția și a pune viața între paranteze, a băga umanitatea în contumacie.

Decât să trăiești speriat și izolat, mai bine nu mai trăiești, cred eu. Că asta nu mai înseamnă să trăiești, ci să mori cu mult timp înainte de a muri.

Iar dacă cineva consideră că perspectiva asta e cinică, nu e pentru că ar fi „empatic”, ci pentru că e deosebit de prost. Nu mă feresc de cuvinte dure și nu agreez eufemismele.

Dacă până acum nu ți-a păsat de sutele de copii care mor zilnic de inaniție, de zeci de ani, în timp ce templele capitaliste, hypermarketurile, aruncă zilnic tone de mâncare (la nivel mondial), sau de oamenii care mor de cancer, din cauză că statul nu le oferă ajutor iar ei se află în indigență, nu ești empatic că urli cât te țin bojocii „AU MURIT 400 DE OAMENI, MARȘ LA VAXZIGINARE!”. Nu, nu! Ești doar…homo (fără „sapiens”). (Dinu Popescu)