The Big picture

Varujan Vosganian: ”Nu există pe mapamond, de la începutul campaniei de vaccinare (practic, februarie 2021) nicio corelație între procentul de vaccinați și numărul de infectări și decese zilnice, nici în înteriorul aceleiași țări, nici în comparația dintre țări!”


Oare chiar așa o fi? Să ieșim puțin din curtea noastră și să vedem ce se întâmplă în lume.

Iată câteva exemple oferite de Vosganian pentru a vedea care este „the big picture”:

  • în India cu un miliard de nevaccinați (rată de vaccinare 29,3%) sunt mai puține decese și de opt ori mai puține infectări decât în Germania, cu de aproape douăzeci de ori mai puțină populație și rată de vaccinare 70% (peste 80% din populația adultă);
  • în Indonezia cu 180 de milioane de nevaccinați (rată de vaccinare 33%) sunt de zece ori mai puține infectări și de patru ori mai puține decese decât în Austria, țară cu de 30 de ori mai puțină populație și 66% rată de vaccinare (78% din populația adultă);
  • în Paraguay și Uruguay epidemia, practic, nu mai există în condițiile în care Uruguay are rată de vaccinare 76% și Paraguay de numai 36%;
  • în Laos, cu 35% rată de vaccinare sunt mai puține decese decât în Singapore, vaccinat 100%;
  • în Venezuela cu 35% populație vaccinată sunt, la populație comparabilă, de zece ori mai puține decese decât în Belgia și Olanda, cu peste 70% populație vaccinată;
  • în România și Bulgaria, țări slab vaccinate în comparație cu restul Europei, situația se ameliorează, în timp ce în Europa de Vest, dublu vaccinată, situația se înrăutățește etc. ;
  • nu mai vorbim de Africa neagră, unde atât procentul de vaccinare, cât și infectările și decesele zilnice se apropie de zero.

În interiorul aceleiași țări, diferitele valuri de infectare au trecut nestingherite, fără să le pese de certificatele verzi, iar recordurile absolute de infectare s-au înregistrat, adesea, când populația era într-o copleșitoare majoritate vaccinată.

Faptul că autoritățile, care nu pot spune că nu cunosc aceste realități de necontestat, continuă orbește persecuțiile împotriva persoanelor nevaccinate și campania vaccinării obligatorii creează suspiciunea că scopul nu e doar combaterea pandemiei ci mai e ceva ce nu știm, și nici nu știm dacă și când vom afla, iar atunci să nu fie prea târziu. (25.11.2021)

Același Vosganian spune că ”nimeni nu-și pune întrebarea cum e posibil ca în China, începând cu martie 2020, să nu existe, practic, infectați și decedați în urma epidemiei de coronavirus. Să nu-mi spuneți că China măsluiește rezultatele. Nimeni nu poate ascunde realitățile la o asemenea scară. Dacă fumezi noaptea, la lumina felinarului, un satelit îți poate citi marca țigării. E imposibil ca China să înregistreze zeci, sute de mii de morți și nimeni să nu-i vadă. În plus, China nu e Coreea de nord (care refuză să ofere date, dar se cunoaște că în mai multe regiuni și printre membrii forțelor armate s-au instituit carantine). În China sunt ambasade, funcționari străini, spioni sub acoperire. Există o anumită opoziție politică, religioasă, culturală, chiar dacă firavă. Infectările, focarele, internările la terapie intensivă și decesele nu ar putea fi, în totalitate, ascunse. Cum a fost, de pildă, cazul focarului din Wuhan, cu imaginile filmate acolo care au circulat în întreaga lume. Cu toate astea, China nu are, practic, epidemie. Dintr-un miliard de vaccinați, toți par a fi imunizați pe bune, adică nu se mai îmbolnăvesc și nu mor. Ce fel de vaccin e acela care chiar seamănă cu un vaccin? Din jumătate de miliard de nevaccinați (adică mai mulți decât toată populația Uniunii Europene), nu se îmbolnăvește și nu moare nimeni. Cum s-au imunizat natural acești oameni? De ce versiunile mai contagioase ale virusului ocolesc China? Și mai ales, de ce tocmai China, de unde a plecat virusul, să scape, cel puțin până acum, teafără? Cei care au scăpat (sau au produs) virusul, și-au propus să fie neatenți și să-i dea drumul prin lume abia după ce au descoperit antidotul?
Întrebări pe care ar trebui să ni le punem și care ar trebui să constituie o preocupare pentru întreaga omenire. Și n-ar fi singurele întrebări în legătură cu pandemia asta ciudată. Și n-ar fi singurele răspunsuri de care avem nevoie ca să înțelegem pe ce lume suntem”. (26.11.2021)

Rapelul la rapel

”Autoritățile” din Franța au anunțat că rapelul devine obligatoriu la 5 luni de la „ultima” doză anti-COVID, iar pașaportul ”verde” sanitar devine automat invalid dacă în termen de încă două luni vaccinatul nu și-a făcut așa-zisul rapel. Chiar și copiii în vârstă de 5-12 ani pot fi „imunizați” cu sau fără acordul sau știința părinților.

Așadar, la francezi, codul QR, cel care ne conferă atâtea libertăți și drepturi, chiar și protecție împotriva celor care nu au certificat ”verde”, etc., dispare în maxim 7 luni de la ultima doză a fostei „scheme complete”, care nu mai este deloc completă fără booster. Adică, degeaba au făcut francezii două doze, dacă nu o au și pe a treia!

Uniunea Europeană va cere și ea cetățenilor vaccinarea cu doza „booster” pentru a putea călători în 2022 fără teste pentru coronavirus sau obligativitatea de a intra în carantină. Propunerea oficială a Comisiei Europene este ca certificatul „verde” să fie valabil doar 9 luni după vaccinarea cu două doze.

Patru întrebări, toate trei retorice. Prima. Când va apărea booster-ul la booster? Adică booster-ul nr. 2. Și oare când va fi degeaba doza a patra dacă nu o ai pe a cincea? Pe urmă a șasea, a șaptea, s.a.m.d.

A doua. În România, când se va introduce această nouă ”practică” occidentală civilizatoare, de booster la booster, fără de care nu avem nicio șansă în față pandemiei?

A treia. Când ne vom da seama, în sfârșit, că acest așa-zis certificat „verde” este de fapt un pașaport medical (denumit altfel ca să nu supere) care limitează libera circulație, nicidecum nu o încurajează? Că așa stau lucrurile este confirmat de faptul că implementarea certificatului ”verde” a dus la creșterea categorică a ratei de vaccinare împotriva COVID-19 în majoritatea țărilor europene. Adică, oamenii nu s-au vaccinat chiar de bună voie, ci constrânși și condiționați de ”autorități” pentru a putea călători liber, pentru a se putea bucura de alte drepturi și libertăți, etc.

A patra. Când se prind și idioții utili că au fost păcăliți?

PS. Introducerea rapelului la rapel contrazice toate teoriile conspiraționiste. E limpede că ”vaccinul” nu ne omoară, că dacă ar fi letal nu ar mai fi nevoie de atâtea doze booster. De fapt, vaccinul e atât de bun și de eficient, încât trebuie refăcut (doar de cunoscători) de două ori pe an!

Fum alb la Cotroceni. Habemus guvernus!

Criza politică a luat sfârșit! Uraaa! După (doar) trei luni de la autoexcluderea forțată a USR de la guvernare, începând de astăzi, România are un nou guvern. De coaliție. PNL-PSD-UDMR. Sunt curios, cât va rezista această ”monstruoasă coaliție”, având în vedere efemeritatea celor de dinainte.

Vorba lui Ion Cristoiu, parafrazându-l pe Kogălniceanu: PSD a prins de păr ocazia care i-a apărut în cale (după autogolurile lui Iohannis și Cîțu) și s-a suit în trenul guvernării. A prins chiar un loc bunicel. Are acces la resurse și o poziție de negociere în forță. Dacă se supără pesediștii, peneliștii se vor vedea în situația umilitoare de a se reîntoarce la circarii neo-marxiști/neo-bolșevici din USR! Aproape imposibil!

Președintele Klaus Werner Johannis a declarat la ceremonia de învestire a noului guvern că ”nu a fost simplu ca într-o coaliție să vină împreună partide care până mai ieri s-au luptat unul împotriva celuilalt. A fost nevoie să se treacă peste multe orgolii pentru a găsi punctele comune„. Având în vedere ”antecedentele” lui Johannis, trebuie să îl credem. Omul știe ce vorbește pentru că și acum încă mai râgâie broaște roșii, ciumate.

Johannis a reușit contraperformanța politică să închidă „definitiv epoca PSD”, dar doar pentru un an. În Noiembrie 2020, Johannis cerea îndepărtarea definitivă a PSD de la butoanele puterii. Acum, la un an, din partidul-dezastru, PSD a ajuns un partid responsabil, numai bun să guverneze cu PNL!

O veste bună nu vine însă niciodată singură! Nu doar că avem un guvern cu puteri depline, dar a început să scadă în mod miraculos și rata de infectare la nivel național. Deja 20 de județe au intrat în scenariul verde! În scenariul roșu (acela cu rată de peste 3 la mie) au rămas doar vreo nouă, inclusiv Bihorul. În câteva zile, e de așteptat, ca în toate județele să se ajungă sub acest prag. Noii guvernanți vor trebuie să ia atunci o decizie strategică: continuă cu restricțiile sau dau drumul la măsurile de relaxare? Mai ales că vin Crăciunul și Anul Nou. Să vedem dacă pesediștii vor reuși să îl treacă pe ”comandantul acțiunii” în linia doua sau dacă Arafat va rezista cu ”măsurile” sale nepopulare și prea puțin eficiente. Pentru reînsuflețirea campaniei de vaccinare, o idee bună ar putea fi și trimiterea în permisie a doctorului-colonel Gheorghiță, o figură cenușie care nu a adus niciun plus valoare campaniei de vaccinare. După atâta ”luptă” cu anti-vacciniștii a obosit și el. Cred că se va găsi cineva să-l înlocuiască și pe el, nu numai pe Arafat și Cîțu.

Dincolo de baletul prezidențial și de neîncrederea (organică) între PSD și PNL, de astăzi încolo, marea lor problemă este că vor trebui să livreze cât de repede ceea ce au promis! După ce s-au înjurat ani de zile, astăzi PNL și PSD s-au jurat (pe Biblie) că vor lucra împreună pentru propășirea neamului. De mâine, pot să se pregătească că vor fi înjurați. Tot împreună. Muia va fi la comun și se va împărți frățește. Sau nu! Populația are așteptări foarte mari, iar partidele din Opoziție așteaptă după colț, pregătite să conteste orice eroare. Oamenii lor deja își fac încălzirea pentru ieșiri în stradă. AUR pe tema restricțiilor anti-COVID, USR pe teme anti-PSD. Protestatarii #rezist au și descins în Parlament și au făcut ce știu ei să facă mai bine: s-au isterizat împotriva noii coaliții. A fost doar începutul! În curând noi episoade pe micile ecrane.

PS. Și pentru că cine „suportă” două astfel de vești bune merită mai mult, vă mai dăm și o a treia! De la 1 Decembrie, având în vedere că și crizele iau o pauză, vom intra și noi într-un binemeritat concediu de odihnă. Sau nu!

De ce mințim poporul cu statistica?

Circulă pe Facebook o grafică a Comisiei Europene care ar trebui să ne bage mințile în cap! Adică toată lumea ar trebui să se vaccineze!

Cu toată dragostea pentru UE, grafica nu e altceva decât o tentativă de manipulare grosolană! UE a comparat mere cu pere doar ca să îi iasă „bine”. Doar ca să ne sperie să ne vaccinăm. Ca să nu murim!

Teoretic, UE are pretenția că acționează pe baze științifice în interesul comun al cetățenilor. Practic, atunci când birocrații de la Bruxelles sunt prinși cu minciuna tot ei se supără. Și se miră că „lumea” necivilizată din Estul Europei nu mai crede în statisticile lor „oficiale”. 🦧

Așa cum se poate observa, Comisia Europeană a schimbat numitorul și a comparat procentul vaccinaților dintr-un total (total pe care nu îl știe nimeni cu exactitate: o fi 19, o fi 17 milioane în România?) cu rata mortalității la un milion de locuitori. Adică două lucruri diferite. În contextul dat, a reieșit că stăm prost cu vaccinarea. Cu toții știam asta! E clar că mortalitatea este invers proporțională cu rata de vaccinare (la fel de clar precum faptul că vaccinarea nu oprește răspândirea virusului). Și atunci ce rost mai are o asemenea minciună? Chiar trebuia să vină Comisia Europeană să se prostitueze cu o asemenea grafică înșelătoare? De ce? Doar ca să ne sperie și mai mult? Doar pentru că așa e obișnuită?

Dacă Europa chiar voia să fie corectă și cinstită în statistici, putea să ne arate o comparație între două procente sau două rate. Putea să ne spună ce înseamnă, de fapt, 43% din total populație tradus într-o rată la un milion de locuitori. Dacă informația e relevantă…Ca să înțelegem și noi ceva științific, nu doar să ne sperie!

În loc să o ardă degeaba, dar propagandistic, oficialii europeni puteau mai bine să găsească o soluție alternativă la „singura șansă”. Pentru că rata mortalității e influențată și de capacitatea de tratare a sistemului și nu doar de rata de vaccinare. Să avem și noi mai mulți oameni sănătoși, nu doar mai mulți vaccinați.

Acuma, dacă vă zic că procentul de 43% din grafica Comisiei nici măcar nu pușcă cu 37% prezentat oficial de Guvernul României o să spuneți că sunt iarăși rău! Mai bine mai rău, decât mincinos! Pentru că 43% din, să zicem, 19 milioane ar însemna vreo 8,1 milioane. Doar că Guvermul României ne spune că doar 7,25 milioane de persoane (37%) sunt vaccinate cu schemă completă. Nici nu e mare diferența! Doar vreun milion! Scopul scuză mijloacele! Scopul (nobil) al vaccinării scuză minciunile oficiale.

PS. Dacă analizați cu atenție propaganda Comisiei, puteți observa un lucru șocant: bucătăria slovacă face minuni! Altfel nu putem explica cum de într-o țară cu o rată relativ scăzută a vaccinării (doar 54% conform graficului manipulator al Comisiei), slovacii reușesc să aibă un număr atât de redus de decese! Cu toate acestea, și această țară intră în lockdown național. Știu, ni se va spune că e excepția care întărește regula. Și atunci situația Letoniei (LV) cum o mai explicăm?

Vaccinarea obligatorie înseamnă moartea democrației

În condițiile în care vaccinul nu este 100% eficient în stoparea infectărilor, dovadă fiind ravagiile pe care virusul SARS-COV-2 le face într-o Europă „campioană” a vaccinării, precum și studiile clinice (care indică un declin al nivelurilor de anticorpi și compușilor din sistemul imunitar la 4-6 luni după vaccinare), simplul fapt că o persoană vaccinată dar care nu este testată (adică nu știm dacă e bolnavă sau nu, dacă e purtătoare de virus sau nu) are mai multe drepturi decât o persoană nevaccinată dar testată (negativ, adică e sănătos) îmi produce o profundă neîncredere în onestitatea politicii sanitare a guvernării. Și nu vorbesc doar de Guvernul României.

Analizând „măsurile” luate de „autorități”, observ că acestea sunt interesate să avem cât mai mulți vaccinați și nu cât mai mulți oameni sănătoși. Adică toată povestea asta COVID-19 nu mai este despre virus, ci s-a transformat într-o poveste despre vaccin. Și despre restricțiile impuse pentru a crește rata vaccinării.

„Experții” ne amenință cu noi și noi valuri ale pandemiei, iar lumea a ajuns să creadă că nu se va putea relaxa pe deplin până când majoritatea lumii – adică 99% – va fi vaccinată.

Când din șase în șase luni, ești obligat să te vaccinezi pentru a te putea bucura de drepturile și libertățile fundamentale (pe care le-ai dobândit prin naștere), e clar că nu mai vorbim de niciun vaccin minune. Când un guvern se pregătește să te amendeze dacă nu te vaccinezi sau dacă refuzi doza de booster, înseamnă că nu mai putem vorbi nici despre democrație.

Eu nu sunt antivaccinist. Nu sunt nici un susținător al vaccinării în masă. Am prieteni și cunoscuți care s-au vaccinat, dar am și destui nevaccinați în jurul meu. Cu toții am păstrat aceleași relații indiferent de decizia lor privind vaccinarea. Nici nu mă interesează statusul lor medical. Nu mă interesează nici dacă sunt vaccinați, nici dacă suferă de alte boli, decât în măsura în care ei decid să împărtășească cu mine aceste informații strict personale. Dacă apelează la ajutor sau pot să le fiu de folos, o fac fără nicio ezitare. Fără însă să îi judec vizavi de deciziile lor medicale. Pentru că sănătatea e strict problema fiecăruia. Îi înțeleg și pe cei care nu s-au vaccinat, la fel cum pot să îi înțeleg și pe cei vaccinați.

Sunt unii, devastați de șantajul autorităților și care suportă cu greu excluderea socială. Aceștia s-au vaccinat pentru a-și recăpăta, cât de cât, confortul psihic și viața normală de dinainte. Sunt alții care au luat decizia vaccinării convinși de utilitatea medicală a vaccinului. Cunosc și oameni care nu au încredere nici în vaccin și nici în „autorități”, pe cale de consecință au preferat să rămână nevaccinați.

Nu sunt nici pentru și nici împotriva vaccinării, însă sunt împotriva fanatismului, a absurdului, a minciunilor, indiferent de pe ce parte a baricadei ar veni. Sunt împotriva agresivității și a șantajului „autorităților” și a propagandei oficiale, care încearcă să-și mascheze neputința și erorile găsind justificări și vinovați de circumstanță. Iar vinovații de serviciu sunt nevaccinații!

Nu sunt antivaccinist. Sunt însă antiautoritarist. Și câtă vreme vaccinul rămâne un instrument de opresiune a guvernelor așa-zis ”democratice”, nu mă pot număra printre profeții lui.

Sunt unii care cred că „autoritățile” le pot garanta sănătatea în schimbul renunțării la drepturi și libertăți. Din punctul meu de vedere, nicio „autoritate” nu ne poate garanta nimic în plan medical, cu atât mai puțin în planul „luptei” cu acest „dușman” invizibil. În schimb, odată ce ne-am pierdut drepturile și libertățile, ne va fi foarte greu, dacă nu cumva imposibil, să le recâștigăm. Odată ce vaccinarea va deveni obligatorie, nimic nu va mai fi la fel. Vaccinarea obligatorie înseamnă nu doar moartea liberului arbitru. Înseamnă și moartea democrației!

Experții apocalipsei

Numărul de noi îmbolnăviri de COVID-19 în România s-a redus semnificativ în ultima perioadă, coborând sub 2.000 de cazuri/ zi. Nu sunt însă motive de entuziasm, ne avertizează „experții”.

Ei spun că această scădere este o consecință a restricțiilor impuse de „autorități” în urmă cu o lună (când erau și 17.000 de cazuri/zi). Deci, cea mai eficientă armă în această „luptă” rămân restricțiile, adică îngrădirea drepturilor și libertăților umane.

Dacă renunțăm la restricții ne putem întoarce rapid în punctul din care am plecat, avertizează aceiași „experți” în sănătate publică. Nu știu alții cum sunt, dar mie cel puțin, discursul acesta apocaliptic îmi sună mai puțin al unor medici, ci mai degrabă al unor „ofițeri” (sub acoperire) care își validează propriile teorii și decizii.  Dacă în cazul unei rate a mortalității de doar 1-3%, ”experții apocalipsei” propun astfel de măsuri, oare dacă ar fi prins gripa spaniolă de acum 100 de ani, cu o mortalitate de vreo 10 ori mai mari, ce ”măsuri” ar fi propus? Mai bine nici nu ne gândim…

Ce uită să menționeze „experții” este că și testarea a fost redusă în ultima perioadă. În mod logic, mai puține teste înseamnă și mai puține persoane depistate pozitiv cu COVID-19. Dar cu asta nu ne lăudăm pentru că nu ne avantajează narativul! Rămânem fideli restricțiilor!

Nu în ultimul rând, „experții” consideră că România ar fi într-o situație „disperată chiar și la 1.000 de cazuri pe zi”. Secțiile ATI fiind pline cu pacienți (durata de spitalizare poate fi și de 6-10 săptămâni), astfel că ceilalți români – care nu mai au acces la un pat ATI – ar muri cu zile, chiar și la un număr mic de cazuri.

Dincolo de restricții și în absența medicamentelor, frica rămâne cel mai bun tratament! Frica trebuie menținută! Românii nu trebuie să se relaxeze, trebuie ținuți în stres și speriați cu tot felul de scenarii apocaliptice. Altfel pierdem „lupta”.

Dacă și 1000 de paturi ATI pentru o țară precum România e o sarcină grea pentru „autorități”, înseamnă că într-adevăr trăim într-un stat eșuat și plătim degeaba și „autoritățile” să ne guverneze, dar și „experții” să ne învețe despre ce înseamnă sănătatea publică.

În același registru al „experților”, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) încearcă să ne explice că negrul nu e de fapt negru și e alb: „certificatul Covid nu este o restricție a libertății, ci mai degrabă un instrument pentru a ne păstra libertatea individuală”, a afirmat directorul regional, al OMS, Dr. Hans Kluge. Nu știu dacă acest domn Kluge a învățat vreodată logică, însă ceea ce spune el, dar și alți lideri politici și „experți” mondiali este pur și simplu o minciună. Din moment ce persoanele care nu au certificatul „verde” nu sunt lăsate să se deplaseze sau nu pot intra în anumite unități publice sau private, înseamnă că libertatea lor este clar restricționată. Oricât ar încerca unii „experți” să ne explice contrariul.

Pe de altă parte, tot potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, Europa a redevenit epicentrul pandemiei de coronavirus. Bine că avem certificate „verzi” europene…

Marea „victorie” a PNL

„Este o victorie importantă pentru noi, PNL, să avem primul premierul, mai ales pentru că suntem partidul mai mic din coaliție” – Florin Vasile Cîţu, 18.11.2021, după negocierile cu PSD pentru formarea noului guvern.

Marea „victorie” a echipei câștigătoare din PNL este că în doar câteva luni, din partidul dominant al guvernării de „dreapta” și cu un premier plin a „reușit” să ajungă un partiduleț (în picaj în sondaje), aflat la cheremul „ciumei roșii” și cu premier la jumătate de normă (rotativă). Din principalul partid al guvernării, PNL ajunge partenerul minor în fața alianței PSD-UDMR. Mari strategi, toți! În frunte cu Cîțu și Johannis! Vizionari, de-a dreptul!

Cum au reușit peneliștii să se faulteze singuri? Așa cum observa cineva, atât Klaus Iohannis, cât și Cîțu și echipa sa câștigătoare din PNL s-au crezut deosebit de deștepți și i-au crezut pe toți ceilalți deosebit de proști.

Stau să mă întreb oare ce sentimente îi încearcă pe vajnicii „luptători” pentru democrație și stat de drept, pe „urmașii” lui Brătianu și pe cei care au ieșit pe străzi tremurând de frig dar strigând din răsputeri și din adâncul sufletului „muie PSD”? Oare ce simt aceștia când îl văd pe Johannis și #echipa câștigătoare din PNL readucând PSD la guvernare și nu oricum ci pe cai mari? Oare cât de mândrii sunt de ce au realizat? Sau oare le-o fi rușine? Scârbă?

Oare ce au simțit când și-au dat seama că s-au amăgit singuri, că – orbiți de ura împotriva PSD – nu au văzut / s-au prefăcut că nu văd ceea ce era acolo de mult: mizeria umană a favoriților lor politici, fățărnicia celor pe care i-au susținut și votat? Pe unii dintre ei chiar i-au adulat și erau în stare să sară la gâtul celui care îndrăznea să le spună ceea ce ei refuzau să vadă (din aroganță, din prostie): că sunt niște ticăloși care se pricep doar să fure și să repete lozinci pentru fraieri. Oare ce simt membrii de rând ai PNL când văd târguiala liderilor lor tocmai cu reprezentanții „ciumei roșii” pe care au fost puși să-i înjure și să-i scuipe în ultimii șapte ani?

Trebuie să fie extrem de dificil (din punct de vedere moral) să fii penelist și să te uiți în ochii celor care te-au votat…

La fel de greu trebuie să le fie și tinerilor „frumoși și liberi”, dar și neo-marxiști cu ifose de salvatori ai patriei. Oare ei ce mai zic după ce „Superman” Cîțu i-a umilit până au părăsit guvernarea, iar acum degeaba se mai cer înapoi pentru că nu mai vrea nimeni să guverneze cu USR. Atât de „valoroși” s-au dovedit… Oare cum se simte când politica muii se întoarce împotrivă ca un bumerang, azvârlindu-te înapoi în Opoziție alături de ceilalți populiști de la AUR? O fi bine? O fi rău? Oare cum mai „salvează” ei România?

Certificatul care nu prea e „verde”

Avocatul Gheorghe Piperea consideră că proiectul de lege privind certificatul „verde”, care urmează a fi dezbătut curând în Camera Deputaților, nu ar trebui adoptat. Dimpotrivă, Piperea spune că ordonanța de urgență a lui Cîțu, pe care s-a brodat acest proiect de lege de „tip Frankenstein”, ar trebui de urgență abrogată.

Iată argumentele:

(i) Regulamentul (UE) 2021/953 este direct aplicabil în dreptul intern, deci nu este necesară nicio lege care să îl implementeze.

(ii) Acest Regulament nu obligă la vaccinare și nu permite restrângeri ale drepturilor omului, precum libertatea de circulație și dreptul la muncă; dimpotrivă, scopul cestui Regulament este facilitarea circulației între statele membre ale UE și, conform principiului 59, reducerea treptată a condiționalităților puse populației, pe măsură ce apar noi dovezi științifice menite a neutraliza agentul pathogen și circulația acestuia; în considerarea art. 148 alin.2 din Constituție, nu numai că o lege internă nu poate contrazice Dreptul Uniunii Europene, dar o legea internă contrară acestuia este înlăturată de la aplicare;

(iii) Potrivit principiului 10 din Regulament, certificatul de vaccinare trebuia să se implementeze în urma studiilor științifice care demonstrau că persoanele vaccinate nu răspândesc boala. Dar este deja dovedit empiric, epidemiologic și știintific că persoanele vaccinate răspândesc boala la fel ca și (sau chiar mai abitir decât) persoanele nevaccinate. Informările oficiale ale EMA și rapoartele științifice arată că, în țările cu mare acoperire vaccinală, unde s-a instalat deja valul V, infectările au ajuns la valori mai înalte decât cele înregistrate în valul IV. Din această perspectivă, atât vaccinarea, cât și utilizarea certificatului „verde” sunt îndoielnice din punct de vedere medical.. Nu doar că răspândirea bolii nu s-a oprit, dar vaccinarea și certificatul „verde” au potențat-o, având în vedere că posesorii de certificate au putut circula și intra liber în mari și aglomerate comunități, răspândind agentul patogen;

(iv) Convenția de la Oviedo din 1998, la care România este parte din 2002, interzice vaccinarea obligatorie și chiar vaccinarea voluntară, dar făcută în lipsa unui consimțământ informat; această convenție face parte din sistemul convențiilor privitoare la drepturile și libertățile omului; potrivit art. 20 alin.2 din Constituție, nici de la această convenție nu se poate deroga prin lege internă, în caz contrar legea internă fiind înlăturată de la aplicare;

(v) Dreptul la muncă este un drept fundamental al omului; în condițiile lumii de azi, îngrădirea dreptului la muncă înseamnă un atentat la sănătatea și chiar la viața celui în cauză; nu se poate refuza nimănui dreptul la muncă, sănătate și viață, nici măcar celui care nu poate sau refuză să se vaccineze cu un ser pe care îl consideră experimental, dovedit deja inutil și chiar vătămător, în unelecazuri;

(vi) Economia și societatea ar fi afectate iremediabil dacă peste 65% din forța de muncă activă a țării ar fi concediată sau ținută la distanță de viața economică și socială; la, fel, infrastructura critică națională, unde lucrează salariați care sunt vaccinați doar în proporție de 50%.”

Concluzia nu poate fi decât una: obsesia vaccinării și nebunia segregării pe criterii de suspiciune de boală și cod QR trebuie să înceteze! Vă propun ca măcar 1 săptămână să ignorați subiectul COVID-19. Sau măcar o zi. Să vedeți ce se întâmplă…

Despre etica vaccinării

Profesorul italian Alberto Giubilini de la Universitatea din Oxford consideră că vaccinarea este o alegere etică: vaccinându-te contribui la un bine public important, adică la ridicarea nivelului de imunitate colectivă care îi protejează pe cei mai vulnerabili. „Nu numai că reduceți riscul de a-i infecta pe alții, dar vă aduceți contribuția corectă la obținerea unui bun public important și anume imunitatea de turmă„, spune Giubilini. Utilizând acest argument, în cartea sa „Etica vaccinării” („The Ethics of Vaccination”) din 2019, italianul susținea vaccinarea generală obligatorie.


Cu toate acestea, el își nuanțează poziția atunci când vine vorba despre vaccinurile actuale împotriva COVID-19 care ar putea să nu atingă obiectivul primordial (imunitatea de turmă), având în vedere eficacitatea lor limitată – dovedită științific – prevenirea transmiterii.

El crede că vaccinarea ar trebui să fie obligatorie doar pentru grupele de vârstă înaintată și grupele cele mai vulnerabile, care nu au deja imunitate naturală – adică pentru cei în cazul cărora beneficiile vaccinurilor depășesc potențialele riscuri necunoscute. În cazul tinerilor însă, vaccinurile împotriva COVID-19 ar putea fi prea „costisitoare”, deoarece există riscuri necunoscute iar beneficiul individual este redus: „Pentru că tinerii prezintă un risc foarte scăzut de COVID-19. În același timp, beneficiul pentru sănătatea publică este mic, deoarece vaccinurile actuale nu sunt prea eficiente în prevenirea infecției și transmiterii”.

Filozoful italian nu crede că, cu vaccinurile pe care le avem, pașapoartele de vaccinare sunt o soluție bună, pentru că scopul „certificatelor verzi” este să reducă transmiterea, iar vaccinurile actuale nu fac asta prea bine. „O penalizare financiară ar fi mai bună, ca modalitate de suportare a costurilor asistenței medicale necesare în cazul în care aveți nevoie de spitalizare. Dar, din nou, acest lucru se aplică doar persoanelor în cazul cărora probabilitatea de a fi internat în spital este mai mare, nu în cazul tuturor.”.

În ceea ce privește compatibilitatea vaccinării cu dreptul de a decide asupra propriului corp, Giubilini spune că cele două pot fi compatibile, însă depinde de modul în care este implementată decizia.

„De exemplu, cu pașapoartele pentru vaccin, o persoană este liberă să refuze vaccinul, deși există un cost pentru a face acest lucru. Dar dacă costul este prea mare, de exemplu dacă sunt prea multe restricții pentru cei nevaccinați (n.n. cum se întâmplă astăzi în România), atunci autonomia asupra corpului cuiva este compromisă, pentru că o persoană nu are de ales în mod rezonabil decât să fie vaccinată pentru a avea o viață normală. Cu toate acestea, chiar și în acest caz, trebuie să ținem cont de faptul că nu există un drept absolut. Drepturile individuale trebuie să fie cântărite în raport cu interesul public. Este întotdeauna necesară o anumită echilibrare”.

În cazul vaccinării, este în joc un interes important de sănătate publică (reducerea poverii pe care COVID-19 o pune pe sistemul medical și pe societate), deci pașapoartele de vaccinare ar putea fi justificate dacă beneficiul probabil pentru sănătatea publică este suficient de mare – ceea ce depinde de tipurile de vaccinuri pe care le avem la dispoziție.

În concluzie, la modul teoretic vaccinarea este o alegere etică însă totul depinde de partea practică. Vaccinarea poate fi impusă ca o contribuție justă la un scop public important, dar e important să vedem cu înseamnă „just” și fum definim „scopul public”.

Alegerea pe care o facem are implicații relevante asupra riscurilor la care sunt expuși alți oameni, deci vaccinarea este și o alegere etică, nu doar o alegere personală. Cu toate acestea, trebuie să existe o anumită proporție între costul individual al vaccinării și beneficiul pentru alții. Dacă costul individual este prea mare în comparație cu beneficiul care poate fi atins, atunci nu există nicio obligație morală de a suporta acel cost.

Sistemul Arafat

Ludovic Orban (recent exclus din PNL) a dezvăluit un lucru șocant privind funcționarea statului român: sistemul care gestionează situaţiile de urgenţă este construit în jurul lui Raed Arafat şi depinde de acesta. Asta înseamnă că Arafat nu poate fi înlocuit din funcție decât prin asumarea unui risc foarte mare, respectiv, blocarea sistemului.

Ştiam la data respectivă că dacă l-aş fi schimbat pe Arafat şi mi-ar fi apărut o situaţie de urgenţă, sistemul nu ar fi funcţionat. Pentru că a repune în funcţiune sistemul fără Arafat, sistemul este construit astfel încât să depindă de Arafat. Repunerea în funcţiune a sistemului, de fapt reconstrucţia sistemului fără Arafat, ar fi durat 3-4-6 luni de zile”, a declarat Orban, adăugând că „dacă îl demiteam pe Arafat şi ne prindea pandemia fără Arafat, ar fi fost foarte complicată repunerea în funcţiune şi mai ales capacitatea de a avea reacţie rapidă a întregului sistem. Din păcate aşa e construit sistemul. Arafat când a construit sistemul, l-a construit astfel încât să depindă în mare parte de el.”

Dacă Orban spune adevărul, Raed Arafat nu doar că este „salvatorul” României, dar este și un erou de neînlocuit. Fără el tot sistemul prin care statul român gestionează diversele crize și situații de urgență nu ar mai putea funcționa. Lăsat să conducă sistemul, Arafat a profitat și a făcut în așa fel încât sistemul să depindă de el. Sigur nu l-a construit însă așa de capul lui. „Comandantul” nu dă comenzi, ci mai execută și comenzile altora. Pentru că așa e sistemul. Arafat are și el șefi și e ținut în funcție de aceștia. Pentru că e parte din „sistem”.

Mai are rost să vă spun că toate achizițiile publice din acest „sistem” trec pe la Arafat și pe la firmele prietenilor săi de prin Târgu Mureș, Cluj? Desigur, toate sunt făcute corect și toți sunt oameni cinstiți. Corupții sunt în altă parte.

Biografia romanțată a lui Arafat ne spune că după ce a terminat facultatea de medicină, Arafat a rămas în România, a început să lucreze la Ambulanță, mai apoi s-a gândit la un plan pentru a putea înființa primul serviciu de urgență din țară, denumit tot de el SMURD. Biografia sa mai puțin romanțată spune că, de fapt, a înființat SMURD cu aprobarea șefilor săi din serviciile secrete, iar firmele private care căpușează sistemul de urgență o fac tot cu aprobarea unora din servicii… Pentru că Arafat face parte din sistem! E oare cineva atât de naiv să creadă că un palestinian poate crea de capul lui un serviciu medical într-o altă ţară?

Biografia sa romanțată mai spune că Raed Arafat și-a dedicat tot timpul exclusiv meseriei, motiv pentru care nu s-a mai căsătorit. Biografia sa mai puțin romanțată spune că, de fapt, face parte din comunitatea LGBT, și de aceea nu s-a căsătorit niciodată. Și de aceea e atât de util „sistemului”…

În 2012, românii ieșeau în stradă pentru Arafat împotriva „dictatorului” Băsescu. Astăzi, oamenii ies în stradă împotriva restricțiilor aberante și a „comandantului” Arafat. Ironia istoriei!

Dar ca să încheiem totuși într-o notă optimistă, să nu uităm că e plin cimitirul de oameni care la un moment dat se credeau de neînlocuit…

PS. Apropo de sistem și de servicii, excelentă analiza lui Doru Bușcu de la Cațavencii:

„Numai că, în România, contraselecția a atins apogeul. Ca să-și conserve drepturile și puterea, Serviciile au coborît nivelul liderilor politici la cota de pericol. Uitați-vă la oricare dintre ei și veți vedea o adîncă incapacitate de a contribui la un viitor rezonabil. Iar dacă nu e mare lucru de așteptat de la acești politicieni, așteptările trebuie să se îndrepte către păpușarii lor. Dacă singura formulă prin care ne dobîndim liderii vine de la Servicii, atunci să le cerem Serviciilor o selecție mai bună.

Nu va mai trece mult și lumea o să înțeleagă că cei care nu-și fac treaba în democrația noastră sînt nu căpitanii și maiorii acoperiți, ci generalii SIE, SRI sau SPP. Care și ei, poate, au nevoie de o îmbunătățire a propriei selecții. Așa că, pînă să vină ziua aia, Serviciile ar face bine să deschidă accesul în partide, în guverne și la președinție oamenilor mai de soi, cu facultatea făcută pe bune, inteligenți și cu darul vorbirii, cultivați, charismatici, vizionari, fluenți în limbi străine și, dacă se poate, cu mai puțin dispreț pentru națiune.”