Neîncrederea în „autorități”. Gura păcătosului adevăr grăiește

Coordonatorul campaniei de vaccinare, doctorul în uniformă Valeriu Gheorghiță, după prăbușirea ratei de vaccinare: „Doar cine nu vrea nu se vaccinează. Nu avem cum să facem mai mult.”

Adică un reprezentant al „autorităților” își recunoaște în sfârșit neputința și eșecul răsunător al campaniei de vaccinare!?

Explicația sa pentru scăderea dramatică a numărului de persoane noi care se prezintă zilnic la vaccinarea anti-coronavirus (sub 12.000 în ultima zi) o reprezintă neîncrederea populației în „autorități”. Gura lui Gheorghiță adevăr grăiește!

Marea majoritate a românilor nu au încredere în autorități, cu atât mai puțin în „autoritățile” care poartă numele de Gheorghiță, Cîțu, Orban, Barna, Cioloș, Arafat, Tătaru, Mihăilă, Turcan, Voiculescu sau Iohannis.

În afară că s-au nimerit să ocupe niște poziții în statul român (prostind oamenii cu lozinci și promisiuni deșarte), niciuna dintre aceste personaje nu are vreo autoritate. Și nici nu beneficiază de încrederea oamenilor. S-a văzut în alegeri când au fost votați doar de 40% din cei 30% care au mers la vot (nu trebuie să uităm nicio clipă că PNL și USR-PLUS au pierdut, de fapt, alegerile parlamentare și guvernează doar pentru că asta a fost pohta lui Iohannis). Se vede și acum, când „liderii” constată că doar vreo 20% din populație s-a decis să se vaccineze și asta în ciuda tuturor „eforturilor” depuse de „autorități”.

Românii nu au încredere în Cîțu, Gheorghiță, etc., pe cale de consecință nu îi urmează și nu au încredere în campania de vaccinare pe care aceștia o promovează. Cu cât vorbește Cîțu mai mult despre vaccin, cu atât scade numărul românilor care se vaccinează. Guvernanții se fac că nu înțeleg acest lucru, pentru că dacă ar recunoaște, toți ar trebui să își prezinte demisiile. Dar cum ar putea face ei acest gest când abia s-au instalat la robinetul puterii? Fiind niște politruci responsabili, nu pot lăsa țărișoara neguvernată. Deși exemplul Belgiei* dovedește că se poate chiar foarte bine.

În condițiile în care Cîțu și gașca nu se lasă duși de la guvernare, iar campania de vaccinare au reușit să o compromită, ce urmează să se întâmple cu vaccinarea și „imunizarea” populației?

Eșecul campaniei de vaccinare va fi apoi transformat de guvernanți într-o mare victorie, mai ales la toamnă, când va crește numărul de infectați, și vor avea toate motivele să reintroducă restricțiile. Vor putea spune: noi am făcut tot ceea ce am putut, oamenii nu au vrut, acum nu au decât să suporte consecințele. Le-ar mai rămâne și o altă variantă, una pe cât de nepopulară, pe atât de eficientă: introducerea vaccinării obligatorii. Doar că vaccinul este încă experimental și nimeni nu îndrăznește să oblige fățiș populația, doar așa indirect prin beneficii și măsuri de relaxare. În plus, anul acesta, sunt alegeri interne atât în PNL, cât și în USR, astfel încât niciun politruc care vrea să câștige puterea în partid nu își poate asuma o decizie atât de nepopulară. Deci, deocamdată scăpăm de obligativitate. Întrebarea este: până când?

O parte dintre centrele de vaccinare vor fi închise, altele vor avea programul redus, iar surplusul de doze va fi vândut. Superbă victorie! Până în toamnă ne vom baza și mai mult pe imunizarea naturală, de turmă, așa cum s-a întâmplat și până acum, iar când vine valul 4, guvernanții ne vor spune că din cauza noastră – pentru că nu i-am ascultat – trebuie să ne închidă din nou în case.

* Belgia deține recordul mondial la capitolul „țară democrată fără guvern”, după ce în perioada 2010-2011 a rezistat 589 de zile fără un Executiv. Cu siguranță și România ar putea rezista!

Copiii sigur nu sunt prioritatea guvernării Cîțu

„Dacă se atinge nivelul de creștere economică de 5,5%, în ianuarie 2022, guvernul va restitui familiilor cu copii impozitul pe venit plătit în 2021, cel puțin la nivelul salariului mediu” – Viktor Orban, premierul Ungariei, 10.06.2021

În tot acest timp, premierul României, Florin Vasile Cîțu amână mărirea alocațiilor pentru copii, solicitându-le să participe și ei la „efortul” de reducere a deficitului bugetar, deficit bugetar pe care fix Cîţu (și nu copiii și familiile acestora) l-a dus la cote insuportabile!

Abordări de „dreapta” diferite pentru aceeași problemă: viitorul țării, copiii! Spune multe despre nivelul guvernării și despre prioritățile „autorităților”!

Vaccinuri mai mici

În campania electorală, „progresiștii” de dreapta de la USR se revoltau împotriva făinei, uleiului și zahărului, date ca mită electorală.

În campania de vaccinare, aceiași useriști cu principii aplaudă inițiativa de succes de la Piața Obor din București, unde se dau 3 mici cu muștar, chifle și apă plată pentru cei care se decid să se vaccineze până pe 15 iunie. Acestea nu mai sunt considerate mită, ci recompense.

Sugerez Ministerului Sănătății, condus de o reprezentantă de vază a USR+ să extindă la nivel național proiectul de la Piața Obor. Ar putea chiar să îl îmbunătățească înlocuind apa cu o halbă de bere. Să vedeți atunci ce s-a îmbunătăți rata de imunizare a populației! Am putea depăși fără probleme chiar și ceea ce pare astăzi un obiectiv atât de greu de atins: 5 milioane de vaccinați!

Cîțu, fraierii și alocațiile pentru copii

Coaliția de „dreapta” nu vrea nici în ruptul capului să dubleze alocațiile copiilor pentru că asta ar destabiliza finanțele țării. E circ pe tema asta deja de mai bine de un an. Guvernanții lui Cîțu nu vor să dubleze* alocațiile ca pesediștii, ci doar în 5 etape, adică s-o lungească până prin 2022.

În schimb, premierul promite că alocațiile se pot chiar tripla. Da, da, ați citit bine. Guvernul nu e în stare să dubleze alocațiile, dar Cîțu vrea deja să le tripleze!

De ce să ne oprim doar la dublarea alocațiilor, când pot să fie triplate”, a spus miercuri șeful Guvernului.

Alegeți voi dintre următoarele variante:
1. Premierul Florin Vasile Cîțu spune lucruri trăznite.
2. Premierul Florin Vasile Cîțu ne cam ia de proști și fraieri!
3. Premierul Florin Vasile Cîțu spune lucruri trăznite pentru că noi suntem niște proști și fraieri care acceptăm așa ceva.

În ceea ce privește situația alocației, pentru copiii din România, triplarea lui Cîțu valorează exact cât vorbele acestuia: fix ZERO.

În final să ne aducem aminte de principiul care ghidează acțiunile actualilor guvernanți de „dreapta”: ”de proști și de fraieri să nu te lași niciodată. Mereu vei avea nevoie de ei.”

* Ca să înțelegem în ce stă stabilitatea financiară a țării, când vorbim de dublarea alocațiilor, ne referim la colosalele sume de 300/lună/copil peste 2 ani și 600 lei/lună/copil sub 2 ani. În total, pentru toți copiii din România asta ar însemna o alocare bugetară de vreo 500 milioane de euro/an!

Vaccinul ca o țeapă

”Autoritățile” noastre, în frunte cu Cîțu, Arafat și ceilalți siniștrii, ne-au promis libertate și normalitate, dacă ne vaccinăm. Ne-au promis libertate de mișcare, ne-au promis excursii, vacanțe în străinătate. Aproape că ajunseseră să ne promită că putem călători cu Elon Musk pe lună, doar să ne dăm pe brazdă. Promisiunile lor sunt însă contrazise de realitatea tristă. Mai pe românește, ne-au mințit!

Vaccinul nu te ajută la absolut nimic dacă, de exemplu, vrei să îți petreci concediul pe riviera italiană. Ca turist, pentru a intra în Italia până în 31 iulie, conform informațiilor de pe site-ul Ministerului de Externe (mae.ro), ”persoanele care s-au aflat sau au tranzitat teritoriul României (România fiind inclusă alături de alte state pe lista C din anexa 20 a Decretului Președintelui Consiliului de Miniștri din 2 martie 2021) au obligația de a prezenta transportatorului la momentul îmbarcării sau oricărei persoane desemnate să efectueze verificări rezultatul negativ al unui test molecular (tip PCR) sau de captură antigen pentru depistarea infecției cu virusul SARS-CoV-2, efectuat cu maxim 48 de ore anterior intrării pe teritoriul italian. La intrarea pe teritoriul italian, persoanele care nu prezintă documentul menționat anterior au următoarele obligații:

  • să se supună măsurii de supraveghere sanitară și să efectueze autoizolarea, pentru o perioadă de 10 zile, la domiciliul sau reședința acestora;
  • după efectuarea celor 10 zile de autoizolare, să se supună unui test molecular sau antigen, de tip tampon, pentru depistarea infecției cu virusul SARS-CoV-2.”
  • textul integral al comunicatului MAE poate fi citit aici

Comunicatul MAE dovedește că autoritățile italiene nu au auzit de promisiunile lui Cîțu și Arafat. Sau nu le pasă de „normalitatea” românească. Vrei să călătorești în Italia? Ori respecți regulile italienilor, ori rămâi acasă!

Adică, nu rezolvi nimic dacă te-ai vaccinat și prezinți certificatul de vaccinare emis de ”autoritățile” noastre. Tot ești obligat să prezinți un rezultat negativ de test!

Unii sperau ca pașaportul verde de la nivel european să rezolve problema. Doar că el nu funcționează deocamdată. Abia de la 1 iulie, dar și atunci, conform regulamentului adoptat zilele trecute, orice țară va putea să pună orice condiții de acces pe care le consideră necesare. Așadar, condițiile puse acum de Italia românilor (care s-au vaccinat ca să călătorească „liber”) se vor putea menține oricât vor vrea italienii.

Italia nu este nici măcar un caz singular. Și în Anglia condițiile sunt similare. Așa că nu vă faceți planuri nici acolo.

Nu am verificat condițiile pentru alte țări europene sau non-europene, dar e foarte posibil ca și alte state să ceară în continuare teste negative, chiar și de la vaccinați.

Adică țeapă! La propriu și la figurat. Pentru că vaccinarea înseamnă atât înțepare cu un ac, cât și țeapă de la guvernanți.

Și putem să mai repetăm odată cuvântul țeapă, pentru că e țeapă dublă. Nu doar că nu poți călători liber, așa cum ne-au promis „autoritățile”, dar vaccinarea nici măcar nu ne imunizează! Dar asta deja știați deja!

Costi Rogozanu traduce PeNeReReza, noul limbaj de lemn al birocraților de la București cu aere europene

Într-un editorial din ziarul ”Libertatea”, Costi Rogozanu citește printre rândurile Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), prezentat de guvernanții de ”dreapta” drept noul panaceu al dezvoltării. De fapt, așa cum vom vedea, o colecție de vorbe mari repetate la nesfârșit.

Rogozanu trece dincolo de limbajul de lemn al birocraților de la București cu aere și ifose europene și ne traduce din penerereza acestora. Ca să înțelegem și noi cum stă treaba și ce ne așteaptă. Pe scurt: ”Comisia Europeană își îndeamnă membrii la investiție publică și cheltuială, ai noștri se angajează la tăieri și reforme, de zici că a venit Apocalipsa”.

Pe larg: ”Documentul PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență) este numai bun de dus la vreun institut lingvistic al Academiei Române, ca să se înregistreze un subdialect pe care îl putem numi „penerereză”. Îi recomand fiecărui român să-l deschidă și să-l răsfoiască (aici e). Nu să-l citească pe tot, pentru că n-ai cum, nici nu e făcut să fie citit, nici cei care l-au făcut nu l-au citit probabil. 

E plin de trucurile tipice ale școlarilor hoțomani, paragrafe dublate, repetiții la nesfârșit (doar cum credeți că s-au strâns 1.300 de pagini?) și multă-multă ambiguitate. 
Când ajungi la halul ăsta de abureală, în care niște habarniști mimează că sunt tocilari, orice formă de optimism europenist se prăbușește. Unul din indicatorii decăderii unor organizații este chiar gradul de osificare a limbii. 

Însă cred că putem citi, printre locuri comune, niște chestii esențiale. În spatele unor stive de prostii rânjesc niște proiecte care ne arată „originalitatea” teribilă a guvernanților României: Comisia Europeană își îndeamnă membrii la investiție publică și cheltuială, ai noștri se angajează la tăieri și reforme, de zici că a venit Apocalipsa.

Cum citești penerereza?  Vezi ce cuvinte se repetă!, ele ascund obsesii adânci.  „Reziliență” se repetă de 285 de ori în document, de cele mai multe ori în contexte absolut sterile.  „Reformă”, de 965 de ori. Aici, fiți atenți! „Reformă” înseamnă că se desființează ceva util și se mai angajează la stat 100 de prieteni de-ai lui Ghinea și Cîțu într-o comisie de „evaluatori”. Reformă = austeritate, ce s-o mai dăm la întors.

Birocratul româno-europenist înțelege mai puțin din economie decât oricine, dar se crede mare capitalist. De ce? Pentru că a trăit în ecosisteme de bani publici europeni care s-au dat cu nemiluita pe „vrăjeli”, pe făcut pensiuni ecologice care devin apoi domiciliile baștanilor locali, pentru că s-au dat pe POSDRU, cel mai dezastruos program de reconversie. În economia reală nu e vrăjeală. Acolo chiar poți muri de foame. În economia lui Ghinea, dacă ți-e foame faci un proiect sau ți-l scrie el contra unui comision modic de 15%. „Transparent” se repetă de 209 ori. Documentul este o mostră de cum poți face totul public, ascunzând intențiile într-un maldăr de fraze fără sens sau cu sens ascuns. 
Penerereza e o limbă alcătuită din Google translate și instituții producătoare de bani europeni și hârțogărie europeană. Peste câțiva ani se vor trezi cu ditai curentul antieuropean și se vor întreba de unde vine. Fix din acest gen de transparență netransparentă.

În acest document sunt ascunse intenții de modificări radicale ale sistemului de pensii, sunt ascunse obsesii vechi ale unora care pare că nu lucrează la stat, ci direct la administrații private de Pilon II. Sunt ascunse intenții de taxare a mijlocului de transport ieftin și poluator fără a da alternative realiste ecologice. „Fondurile de pensii administrate privat contribuie la finanțarea pe termen lung a economiei reale”.  Ce rost are să trimiți la Comisie laude la adresa administratorilor pilonului II de pensii? Mă rog, nu m-aș mira să le fi fost scrise chiar de grupuri lobbyiste. Că doar acum vreun deceniu, bucăți din Codul Muncii erau scrise direct de Consiliul Investitorilor Străini care-i trimiteau lui Boc ciornele de lege gata pregătite.

Pierduți în ecosistem Un cuvânt foarte iubit în penerereză este „ecosistemul”.  „Ecosistem” apare de vreo 50 de ori pomenit. Îmi și imaginez un funcționar la Comisia Europeană, analizând fix ca mine cuvintele-cheie: „ah, ce bun Ghinea ăsta, frate, mi-a dat 54 de ecosistem și 1.836 de digital. E ok”.
Am citit pasajele cu ecosistemul strânse de Tibor Hartel (profesor la Universitatea din Cluj) pe o pagină de Facebook. De exemplu: „Structurarea ecosistemului român de concepție, dezvoltare, prototipare, validare și aplicare a componentelor prin integrarea insulelor de excelență, completarea cu capabilități absente sau insuficiente” etc. „….ecosistem de educație digitală…”. Ecosistemul folosit metaforic apare mai ales în context cu digitalul, artisticul, creativul.  Habarniștii noștri cu aparență de tocilari au grijă să bifeze ce știu ei că dă bine la boșii cei mari de la Comisie. Au învățat să pronunțe, după mari sforțări, cuvântul „social” (de 1.151 de ori!), dar nu ai de fapt niciun plan social pe bune, nu adie niciun proiect cu adevărat social acolo, totul e business, împrumut, proiect.

Paradisul verde

Apoi, trebuie să zici „verde” de cât mai mult ori, de 332 de ori mai precis. Și scrii, că doar nu te doare tastatura. „Tranziția verde” e sintagma favorită. Am ajuns deja într-un paradis verde. O să ne plimbăm toți ca ursul Arthur pe crestele munților, fără joburi, dar cu mii de prize electrice de la care ne putem reîncărca.

Am văzut că sunt deja firme – precum GSP Power al unui anume Comănescu cu averile prin paradisuri fiscale – care au luat contractele direct. Nu s-a putut scrie în PNRR și: „Dacă ai banii în Cipru, Panama, nu ai ce căuta cu botul în banul public, PUNCT!”? Nu, asta nu scrie. Femeile autonome  Ce le mai place boșilor europeni să audă? Că ne ocupăm de soarta femeilor. Cum? Egalizând anii de contribuție la pensie. Să fie „echitabil”, adică mai mult! Dacă citești cu atenție printre bla bla-uri, intențiile se întrevăd cristalin, mai mulți ani de contribuție, asta se urmărește. Și mai mulți bani dați în administrare privaților la pilonul  II. 
Femeile sunt ajutate până la sufocare de Ghinea et comp. După ce le lasă în ceață cu pensiile, ajungem de exemplu la: „Crearea condițiilor pentru o mai mare autonomie pentru femei prin extinderea accelerată a rețelelor de apă și canalizare”! 

Există în intro și pasaje în care autorii sunt luați de avânt utopic și se imaginează într-o țară ca afară (mă întreb, din nou, ce va fi zicând funcționarul european care citește că românii vor o „țară ca afară”?): „Să ne imaginăm România anului 2026 cu localități dezvoltate „ca afară”. În municipiile reședință de județ, dar și alte municipii, orașe și comune vor fi suprafețe extinse cu laboratoare urbane verzi, peste 3.000 km piste pentru biciclete, câteva mii de locuințe sociale pentru tineri sau specialiști din sănătate sau învățământ, câteva sute de vehicule electrice”. Există regimuri care își epuizează limbajul (am văzut unul live în anii 80), care când cad, cad împreună cu o întreagă tencuială lingvistică. Limbajul de lemn româno-europenist a ajuns la cote de osificare îngrijorătoare. Va veni momentul în care va cădea tencuiala și va rămâne rânjind hidos un sistem și mai sălbatic de afaceri și contracte, spoliator de confort pentru hălci întregi de populație.

De data asta în numele „verdelui”. În loc de ecologie cu cap, vom avea ecologie de business, care adâncește inegalități, care taxează sărăcia, care visează la „residence”-uri cu barieră și prize pentru mașini electrice pentru 10-20% din populație. Aș fi vrut să fie doar o păsărească greu de înțeles, dar nu, ai noștri sunt străvezii, au pus aceleași vechi obsesii de fanatici ai pieței libere (care au lucrat toată viața pe bani publici) într-o ciorbă verde, digitală, rezilientă. Vom avea un ecosistem de privilegiați care o să ne certe că nu suntem verzi. 

Dacă mai vrem o șansă pentru Europa, acest limbaj de lemn trebuie aruncat în foc. Cum am ajuns să avem adevărate firme de traducere în „limbaj european” de proiecte, firme care îți iau comision zdravăn că știu ele cum „trebuie scris”, firme de unde se trag și alde Barna sau Ghinea. Cum am lăsat să prospere o astfel de știință, de 1.000 de ori mai stupidă decât aia cu „dosarul cu șină”? Ei urlă împotriva dosarului cu șină, dar ei sunt însăși șina de la dosar, acest tip de politician-birocrat care face business pe bani publici: „Ai o idee? Dă încoa că am eu niște copy-paste-uri bune ca să iei și proiectul!”. Până nu dărâmăm astfel de șandramale, sprijinul popular real pentru tranziții verzi, pentru birocrații europene va trece de la minim sub zero.

Citeşte întreaga traducere a PNRR: Vorbiți PeNeReReza? Ce descoperi când dai la o parte limbajul de lemn al euro-birocraților de la București

La Oradea, Primăria ar vrea să suprataxeze și moartea!

Așa cum am aflat deja, Oradea este administrată după manualele de management din America. Nu știm din ce carte de „specialitate” s-au inspirat edilii orașului, când – în goana lor de a mai stoarce niște bani de pe urma orădenilor – vor să inventeze o nouă taxă locală: taxa de deces în funcție de numărul de coroane. Ți se încrețeste părul pe chelie la auzul unei asemenea enormități!

Șeful cimitirului Rulikowski, penelistul Liviu Andrica a vrut inițial să interzică comercializarea coroanelor funerare artificiale. Aflând că măsura este abuzivă și ilegală, a venit cu o nouă „soluție”. Și a reușit să dea din lac în puț. Sau mai bine zis, din lac în groapă.

Dacă nu se scot coroanele din plastic, va trebui să introducem taxă de deces în funcție de numărul de coroane”, a declarat Andrica, arătându-se îngrijorat nu de necazurile oamenilor, ci de cheltuielile firmei pe care o conduce.

Vă imaginați cum vor arăta înmormântările la Oradea, dacă cumva această idee creștină dar fără ș ar fi pusă în practică?

De exemplu, cum va veghea familia îndoliată în timpul slujbei numărul exact de participanți și coroane și cum vor interzice accesul unora pentru a evita amenda? Cât de lipsit de empatie și de umanitate poți să fii să scoți pe gură o asemenea aberație?

Și pentru că prostul trebuie să fie și filosof, directorul conchide glorios: „Nimic nu există gratis.

La Oradea, nici măcar moartea, dacă vin prea mulți la înmormântare. Am adăuga noi.

Așadar, pe lângă multele cheltuieli, inclusiv chiria pentru teren și plata pentru săpatul gropii, familiile îndurerate vor trebui să pună deoparte niște bani și pentru taxa de coroană. Că așa vrea mușchii unui director din Primărie…

Oraș fain, Oradea Mare. Păcat că e administrat de caractere mici.

O (nouă) identitate

Certificatul de vaccinare este pe cale să ajungă mai mult decât o simplă hârtie administrativă. El va asigura deținătorului și o identitate. O nouă identitate!

În „noua lume normală” – împărțită între vaccinați și ne-vaccinați – oamenii nu mai au drepturi și libertăți garantate, inalienabile. Avem doar obligații actualizate permanent de niște „autorități” conduse de niște politruci lipsite de credibilitate.

Drepturile noastre sunt provizorii și trebuie reînnoite periodic, conform indicațiilor date de politruci. Iar pentru a avea acces la ele, în „noua” normalitate, „noul” cetățean trebuie să arate întotdeauna dovada identității sale, certificatul de vaccinare.

Libertatea golită de conținut

Apropo de relația dintre pandemie și libertate, întrebarea „cât de liber este un om să spună ceea ce gândește?“ trebuie completată și cu „ce impact are manifestarea acestei libertăți?“.

Este foarte important să fim liberi, să vorbim și să acționăm liberi, doar că nu este suficient. Manifestarea libertății noastre trebuie să producă și efecte, trebuie să aibă forța de a produce schimbări (în bine). Altfel, libertatea noastră rămâne doar un concept pur teoretic. Rămâne doar ficțiune. Cam ce se întâmplă în zilele noastre. Suntem liberi să spunem orice, oricum nu suntem ascultați. Guvernanții ”liberali” ignoră orice contra-argument pentru că ei ”știu mai bine” ce e bine pentru noi!

Pandemia şi libertatea: ceea ce nu se poate negocia

În opinia profesorului Ioan Stanomir (Facultatea de Științe Politice a Universității din Bucureșt), lecţia pandemiei este cât se poate de limpede:

„În numele siguranţei şi al fricii ce se răspândeşte asemeni unei molime, statele pot să-şi impună, fără teamă şi fără ezitare, controlul lor asupra unor societăţi atomizate şi paralizate. Libertatea devine, în acest mediu atent reglat de puterea executivă, un concept suspect. Graniţele ei sunt trasate de cei care deţin autoritatea, o autoritate pe care mecanismele constituţionale sunt din ce în ce mai puţin capabile să o îngrădească. Starea excepţională devine, treptat, norma de la care nu se mai admite derogare.

Iar atunci când statele, generoase, consideră că pot admite concesii de moment, cuvântul care se iveşte pe buzele politicienilor este “ relaxarea”. Un cuvânt care pare a evoca, ca prin miracol, datoria bizară de a regăsi, la comandă şi la ordin  cazon, bucuria de a trăi. După datoria de a fi supus datoria de a fi relaxat se naşte în mod dialectic. Condiţionarea  pavloviană a umanităţii se desăvârşeşte,  sub semnul entuziasmului.

Şi poate că tocmai în aceste momente de “ relaxare”, atunci când puterea arbitrară a statelor pare a se mai îmblânzi, este nevoie să reamintim  modestele adevăruri elementare pe care pandemia pare că le-a făcut uitate. În faţa amneziei programate a statelor, este clipa unui exerciţiu de memorie lucidă.

Libertăţile constituţionale nu sunt un dar al statului mărinimos. Ele sunt înrădăcinate, ferm şi luminos, în condiţia originară a oamenilor înşişi şi pe temeliile lor se inalţă edificiul statului însuşi. Drepturile de care dispunem nu pot fi negociate cu cei care guvernează mandataţi de naţiuni exact spre a le proteja, ca pe o moştenire sacră. Drepturile  individuale nu pot fi obiectul vreunei relaxări de moment. Unica modalitate prin care firescul vieţii poate fi regăsit este restabilirea completă a exerciţiului lor.

Aşadar nu relaxare ca semn al generozităţii statului atotputernic, ci restaurarea drepturilor în toată plenitudinea lor, iată premiza acelei normalităţi evocate de discursurile oficiale. Politica prudenţei, cea care se opune fricii contagioase şi iresponsabilităţii demagogice, nu poate avea alt fundament decât liberul-arbitru al oamenilor. Iar  liberul- arbitru nu poate fi imaginat decât prin restaurarea integrală şi necondiţionată a libertăţilor cetăţeneşti.

Căci menirea statelor, în pofida tenacei propagande colectiviste, nu este aceea de a  aplica, tenace şi autocratic, strategii destinate să  aducă belşugul fericirii, ca într-un rai pământesc. Misiunea lor este cu mult mai modestă şi mai delicată, în acelaşi timp: aceea a proteja cadrul pe care doar ordinea spontană a libertăţii îl poate genera. Păstrarea statelor în limitele clare ale prerogativelor definite constituţional este parte din reţeta prudenţei politice.
Pandemia a retrezit exact acel instinct de intruziune şi de control pe care moderaţia lucidă doreşte să îl descurajeze. Cei care văd în state salvatori altruişti pun cărămizile unei ordini care va sfârşi prin a le lichida libertăţile. Naivitatea hrăneşte monştrii totalitari, acum, ca  şi în secolul trecut.

În absenţa recunoaşterii caracterului sacru şi inviolabil al libertăţilor individuale existenţa noastră  publică  îşi pierde sensul ei. Contractul pe care autoritatea de stat se întemeiază nu poate fi revizuit unilateral, în beneficiul unei puteri ilimitate şi atotştiutoare.

Regăsirea căilor libertăţii este unicul drum la capătul căruia se află ieşirea din tunelul de frică paralizantă al pandemiei. Curajul solidarităţii se naşte doar din voinţa celor care se nasc şi rămân liberi, dincolo de state şi uneori împotriva lor. Căci  o libertate domesticită încetează să mai fie libertate cu adevărat”.

Sursa: Ioan Stanomir, 01/06/2021