Volodimir și Greta

Asemănările dintre Volodimir Zelenski Greta Thunberg

„Mi se pare tot mai asemănător discursul lui Zelensky cu cel al Gretei Thunberg. Nu în conținut, cât în formă. Ambii folosesc ton ca de prooroci vechi-testamentari, a căror menire nu pare a fi alta decât aceea de a certa pe toată lumea, in corpore, într-o cheie musai moralistă (deseori, dacă ascultăm cu atenție, observăm că latura concretă, practică și pragmatică, punctuală, absentează: 90% din discursul lor e mustrare, apel generalist, linii directoare vagi și cu acoperire largă, dar tocmai de aceea periculoase). Impactul este în primul rând emoțional.

Frizând tupeul, ba chiar obrăznicia, ambii se prezintă într-o ținută „de luptă”, „de om simplu”, ca într-o armură din interiorul căreia ei ar certa „costumele” oficiale și instituționale. Dar ce atrage atenția este faptul că ambii își permit performance-ul ăsta în aplauzele furtunoase, ba chiar recunoscătoare, ale celor pe care ei îi ceartă fără menajamente și pe care, aparent, îi învinuiesc de toate relele lumii.

Și spun că atrage atenția pentru că – mie cel puțin – abia asta îmi arată că discursul lor aparține, de fapt, chiar celor care sunt ”certați”. Este un discurs ”tocmit”, este un discurs-„pretext”.

De aici și tupeul lor, pe care altfel nu și l-ar permite: îl au în așa măsură tocmai pentru că li se permite din plin. Ba mai mult, aș specula că-l au pentru că li s-a cerut să-l aibă.
Ei sunt ”mijlocitorii”, portavocile unui discurs de resetare legitimat moral de „cauza” bine garnisită emoțional. Nici Thunberg, nici Zelensky nu se adresează celor la care, aparent, se burzuluiesc: de fapt, nouă ni se adresează prin intermediul acelora. Sau mai clar: ne transmit nouă ceea ce vor cei cărora, chipurile, li se adresează.

În plus protejează „costumele” pe care le „ceartă”, prin faptul că ne țin nouă predici pe un ton pe care ”costumele” nu și l-ar permite fără riscuri.

Împachetarea celor doi în mantia eroică a unui martiraj cu jumătate de normă are rolul de a-i legitima în ochii noștri și de a brandui cerințele lor ca revendicări justificate moral.
De fapt, mai nimic din ceea ce ei cer nu absentează din agendele despre care auzim pe la toate marile summituri ținute de „greii” Pământului.

Pur și simplu ei sunt ”ipostazieri” controlate ale „vulgului” (adică ale noastre), solicitând puternicilor, pe un ton moralist (extrem de tolerat), grăbirea și implementarea unor măsuri și modificări care se află chiar pe masa de interese a acelora.

Nimeni și nimic nu-i boicotează. Nici o ușă nu le este închisă. Nici un cuvânt dur, al lor, nu pare să-i deranjeze pe cei puternici, ba chiar dimpotrivă. Și abia asta este cam ciudat. Și abia asta mă deranjează.”

Sursa: Silviu Dancu, R3media

Next level

Timp de doi ani ne-am „luptat” cu virusul și pandemia. Am „luptat” până am obosit. Că de biruit nu am reușit să biruim în ciuda tuturor măsurilor de prevenție și a tuturor vaccinurilor și rapelurilor. Am scăpat de pandemie doar pentru că virusul s-a transformat și s-a adaptat, evitând să ne omoare. Trebuie să recunoaștem că meritele noastre – ale pacienților sau ale experților, guvernanților, etc. – sunt reduse. În schimb, în acești doi ani am avut ocazia să ne antrenăm, am dobândit experiență în crize. Suntem hârșiți în rele. Pe cale de consecință, ar trebui să facem față noilor crize ce se profilează.

Pentru că nicio veste bună nu vine singură. Când am crezut și noi că scăpăm de rele, iată că, liderii planetei fac profeții apocaliptice.

Inflaţia se află la cel mai înalt nivel ale ultimilor zeci de ani în economii majore, inclusiv în Statele Unite şi Uniunea Europeană. Conflictul din Ucraina s-a internaționalizat iar repercusiunile sancțiunilor impuse Rusiei le simțim cu toții mai ales în domeniul pieţelor petroliere şi alimentare. Situația este agravată și de blocajele cauzate de Covid-19, mai ales în China, unde criza pare fără un sfârşit clar: Shanghai-ul este în continuare blocat, iar politica „Zero Covid” a Chinei nu duce nicăieri. În plus, avem la orizont un nou conflict militar între China și Taiwan. Tabloul apocaliptic este completat de apariția variolei maimuței, cu posibile mutații ce se pot transforma în pandemie.

Întruniți la Davos, liderii lumii anunță deja vremuri grele și se pregătesc de Marea Resetare: monetară, energetică, alimentară și sanitară. Sau mai corect ar fi să spunem că acești lideri continuă resetarea Începută sub vremurile COVID-19.

În lumina noilor „amenințări” (mai mult sau mai puțin reale și mai mult sau mai puțin inventate), cu un război în plină desfășurare chiar la granițele noaste și cu un alt potențial război în pregătire (mă refer la posibila intervenție armată a SUA în cazul în care China anexează Taiwanul) ce va escalada într-un conflict mondial, „lupta” noastră pentru libertate și împotriva măștilor și a măsurilor abuzive ale „autorităților” a căpătat valențe nebănuite. În comparație cu coșmarul care stă să înceapă (săracie, foamete, frig, moarte și frică), visul urât numit „noul coronavirus” pare de-a dreptul acceptabil.

Ne-am revoltat vizavi de închisul noaptea în coteț sau purtatul botniței? Să văd eu cine va mai avea curaj să comenteze în fața amenințărilor dictatorilor sângeroși de la Moscova sau Beijing!

Nu am „crezut” destul în Sars-CoV-2? Stați să vedeți câți „(prea)credincioși” va avea variola maimuței, boala nouă pentru care anul trecut un ONG american sponsorizat de Warren Buffet, Bill Gates și Ted Turner (trei dintre cei mai bogați oameni din SUA și de pe planetă) a făcut deja o simulare a unei pandemii… În simulare, totul urma să înceapă în luna mai 2022. În realitate, mai întârzie totuși câteva zile. Cel puțin până când Organizația Mondială a Sănătății (OMS) va primi puteri sporite, de-a dreptul totalitare sub pretextul „pregătirii sistemelor de sănătate pentru urgențele de sănătate publică”. Este vorba despre instituirea unui tratat internațional de sorginte chinezo-fascistă prin care OMS va ajunge un fel de minister global al Sănătății cu atribuții directe de prevenire și gestionare a pandemiilor.

Anul trecut, oamenii care au ieșit în stradă să protesteze împotriva abuzurilor au fost bătuți de „autorități” pentru a le fi protejată sănătatea. Democrația a fost abandonată iar frica a devenit un mod de guvernare. Nu ne-a intrat încă (destul) frica în oase? Nu e nicio problemă, trecem la nivelul următorul. Stați să vedeți ce (mai) urmează…

Lecția Eurovision

Sunt foarte mulți în România care spun că lecția pentru noi după scandalul de la Eurovision (juriile din șase țări, inclusiv România, au fost eliminate din calculul notelor finale, organizatorul concursului – Uniunea Europeană de Radio și Televiziune (EBU) – explicând că au fost identificate anumite tipare de vot incorecte) ar trebui să fie că la alegeri nu contează cine și câți votează, mai important este cine numără voturile (o celebră butadă atribuită lui Stalin).

Alte voci spun că voturile date de juriul din România au sunt furate tocmai de către cei care ne ceartă pentru că suntem cei mai corupți și hoți din Uniunea Europeană. Astfel am fost furați tocmai de către cei care ne dau lecții de democrație și stat de drept.

Nu lipsesc nici vocile care interpretează evenimentele prin prisma relației de vasalitate pe care românii ar fi avut-o de-a lungul istoriei cu marile puteri europene. De fapt, ne mințim singuri când vorbim despre aliați și parteneri, pentru că, în realitate, avem doar stăpâni. Iar umilința suportată la ultima ediție a Eurovision-ului nu ar fi nicio noutate. Ea se înscrie într-un șir lung de alte umilințe pe care a trebuit să le suportăm prin prisma statutului nostru de națiune de rangul al doilea.

Nu aș vrea să adopt niciuna dintre aceste viziuni sumbre, însă nu pot să nu observ că tot scandalul românesc de la Eurovision și ”succesul” neașteptat al Ucrainei din acest an ne arată că, de fapt, festivalul-concurs nu a fost despre muzică. Și nu mai este despre muzică de mulți ani. De când voturile se acordă nu în funcție de valoarea artistică, ci de tot felul de cumetrii mai mult sau mai puțin politice.

Șlagările adevărate au dispărut de mult de pe scena Eurovision și au fost înlocuite de show-urile minorităților sexuale sau ale unor excentrici. Anul acesta le-a venit rândul ”victimelor” lui Putin să triumfe pe scenă. Alții nu aveau cum… Sunt aproape convins că, în curând, bravii ucrainieni vor triumfa și pe câmpul de luptă, indiferent de finalul războiului.

Lista câștigătorilor Eurovision din ultimii 20 de ani, cu una sau două excepții, relevă o realitate tristă: necunoscuți au fost înainte de a câștiga, la fel de repede au fost uitați imediat după ce au „câștigat”. Să luăm un exemplu aleator. Melodia „Arcade” interpretată de olandezul Duncan Laurence, câștigător în 2019, vă sună cunoscut? Stați liniștiți, nimeni nu e perfect!

Un „show” gomflat artificial, care nu a produs nimic cu adevărat valoros, în schimb a tocat zeci și sute de milioane de euro din bani publici. De pe urma Eurovision, cel mai mult au câștigat funcționarii de la televiziunile publice implicați în organizare.

Eurovision nu este de ani buni nimic altceva decât instrumentul străveziu de propagandă folosit pentru a promova diverse agende ”progresiste” și politically corecte de la Bruxelles. Eurovision funcționează precum Uniunea Europeană: dacă nu ne place, nu putem face altceva decât să nu mai participăm. Sau putem vota un RoExit.

Piedone, abuzul în serviciu și dreptatea

Cristian Popescu, primarul sectorului 4 din București, cunoscut drept ”Piedone” a luat 4 ani şi 6 luni de închisoare cu executare  în legătură cu eliberarea autorizaţiilor de funcţionare pentru tragedia de la clubul Colectiv.

Ce a făcut Piedone mai exact? A semnat niște hârtii. Ca primarul. „Onorata instanță” a încadrat această faptă la infracţiunea de abuz în serviciu. Temeiul legal – „abuzul în serviciu” – este uun concept pe cât de general și imprecis, pe atât de drag procurorilor și poporului. Unii au și ieșit în stradă ca să apere „statul de drept”.

Nu am aflat până acum în ce a constat abuzul de serviciu și cum s-a produs încălcarea legii. În orice caz, nicio vorbă despre vreo faptă de corupție săvârșită de primar. Primarul nu a fost prins cu șpaga, nici cu presiuni asupra angajaților. Și asta în ciuda faptului că, la momentul respectiv, tragedia de la Colectiv a fost folosită ca pretext pentru lansarea celebrului slogan ”Corupția Ucide!”, un slogan de care a profitat cine a trebuit pentru a da ”progresiștilor” din piețe partidul pe care îl așteptau. Partid care între timp s-a fâsâit precum „lupta” împotriva corupției…

Așadar, celebrul abuz în serviciu a mai făcut o victimă. Politică.

Din ditamai Primăria Sectorului 4 niciun funcționar nu a fost vinovat pentru autorizarea unui spațiu necorespunzător.  Toți au fost achitați. Doar Primarul a fost găsit vinovat. De parcă Piedone ar fi trebuit să efectueze controalele, el ar fi semnat în locul departamentelor abilitate și în locul tuturor celor plătiți pentru a verifica și răsverifica dacă spusele patronilor sunt conform realității. Spre deosbire de alte instituții, la Sectorul 4 șeful nu nu semnează ultimul, după ce își dau avizul nici nu știm câte direcții din primărie.

Să ne înțelegem! Acesta nu este un text despre vinovăția sau nevinovăția lui Piedone, stabilită de o instanță judecătorească. Nu sunt în măsură să apreciez dovezile, pe care nu le cunosc doar parțial, din verdictele antepronunțate ale presei. E un comentariu asupra unui paradox pe care nu-l înțeleg.

Înțeleg, în schimb, că în România, justiția televizată și transformată în spectacol de Băsescu și Kovesi, a trebuit să facă astfel încă să mai cadă un cap… și nu orice cap, ci unul care să poată fi dat ca exemplu și să astâmpere setea de sânge a poporului. Ca și în cazul Dragnea. Apropo, în tot dosarul lui Dragnea – în care au fost implicați mai multe persoane – a fost condamnat doar un singur om. Nu făptașul, ci așa zisul instigator. Politicianul care ieșea în evidență…

Revenind la cazul Piedone, în acest dosar sunt mai mulți condamnați, aproape toți cei direct implicați în „prostia” de a aprinde artificii într-un spațiu închis: patronii localului dornici să facă banii cu orice preț, chiar și punând în pericol viața clienților; pirotehniștii care au executat „prostia”; pompierii care au permis funcționarea clubului Colectiv, deși știau că localul nu deține aviz de securitate la incendiu; primarul care a semnat avizul de funcționare. Funcționarii din cadrul Primăriei au fost însă achitați. Doar șeful lor a fost pedepsit. Ciudat, nu-i așa? 

Și acum puțină istorie. Din dorința de a simplifica birocrația din administrația publică, la începutul anilor 2000, Guvernul Năstase a înlăturat obligativitatea depunerii autorizației de prevenire și stingere a incendiilor pentru obținerea acordului/autorizației de funcționare și a înlocuit-o cu o simplă declarație pe proprie răspundere. Iar primarii din întreaga țară au fost obligați prin lege să dea autorizații de funcționare tuturor celor care doar afirmau că îndeplinesc condițiile legale.

În anul 2000 exista un formular cu care agentul economic mergea la primărie atunci când solicita autorizația de funcționare și pe acel formular trebuia să aibă ștampila de la toate instituțiile abilitate inclusiv de la ISU/ pompieri. Dacă nu se găsea ștampila ISU pe formular nu se elibera autorizația de funcționare! Această lege s-a abrogat în 2002 și s-a introdus declarația pe propria răspundere privind îndeplinirea condițiilor de prevenire împotriva incendiilor.

Mai întâi a fost Hotărârea Guvernului nr. 573 din 13 iunie 2002 pentru aprobarea procedurilor de autorizare a funcționării comercianților. A fost apoi proiectul inițiat tot de Guvernul Năstase, transformată în Legea nr. 359 din 8 septembrie 2004 privind autorizarea funcționării persoanelor juridice. Această lege la art. 15 alin. 1 lit. b) prevede că: ”în vederea eliberării de către biroul unic din cadrul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal a certificatului de înregistrare conținând codul unic de înregistrarea (…) solicitantul are obligația să depună, odată cu cererea de înregistrare și actele doveditoare, declarația tip pe proprie răspundere, semnată de asociați sau de administratori, din care să rezulte, după caz, că: (…) persoana juridică îndeplinește condițiile de funcționare prevăzute de legislația specifică în domeniul sanitar, sanitar veterinar, protecției mediului și protecției muncii, pentru activitățile precizate în declarația tip”.

Practic, această prevedere legală a scos primarii din procesul de autorizare și le-a dat doar un rol decorativ, formal. Legea aceasta a permis să se întâmple tragedia de la Colectiv dar și alte incendii soldate cu victime! De exemplu incendiile din spitalele morții din ultimii ani. Pentru care nu a fost tras nimeni la răspundere. De vreo condamnare ce să mai vorbim…

Ziarul Cetățeanul a solicitat primăriilor de orașe să spună cum au eliberat autorizații de funcționare pentru agenții economici, înainte de 30 octombrie 2015, data producerii tragediei din Clubul Colectiv. Fără nicio excepție, municipalitățile au răspuns că, respectând legislația în vigoare la acea dată, au eliberat autorizațiile de funcționare pe propria răspundere a agenților economici că vor obține avizul PSI.

Iată ce spune, de exemplu, Primăria Oradea: „Verificarea existenței avizului/autorizației privind securitatea la incendiu în spețele deduse analizei exced competenței funcționale a aparatului de specialitate al Primarului Municipiului Oradea. (…) Răspunderea pentru respectarea tuturor normelor privind securitatea la incendiu revine exclusiv beneficiarului acordului de funcționare/autorizației pentru desfășurarea activității”.

Culmea este că fix pompierii îi avertizează pe edilii să nu-și bage nasul în treburile pompierilor, pentru că nu au niciun fel de atribuții.

Astfel, în dosarul în care a fost condamnat Piedone s-a regăsit o adresă de corespondență purtată între viceprimarul Sectorului 2 de la acea vreme, Dan Cristian Popescu, și Inspectoratul pentru Situații de Urgență (adresa nr. 1367118/19.03.2019), prin care șefii instituției comunicau reprezentantului Primăriei: ,,Nici primarul și nici o altă persoană desemnată de acesta (n.r. în acest caz directorul general al Poliției Locale) nu are acoperire legislativă în a executa controale, constatări contravenții și aplica sancțiuni contravenționale în domeniul apărării împotriva incendiilor (…) în concret, nu are acoperire legală în a desfășura activitățile menționate anterior la instituții și operatori economici care nu sunt în subordinea consiliului local sau nu aparțin domeniului public și privat al unității administrativ teritoriale”.

În aceste condiții, condamnarea lui Piedone miroase de la o poștă a condamnare politică. Stau să mă întreb: oare dacă tragedia „Colectiv” era la Sibiu, mai era băgat primarul la închisoare ?

Tragedia de la „Colectiv” a fost folosită în scop politic în 2015 pentru a înlătura PSD de la guvernare de către actualul președintele Iohannis și cercul de putere din jurul său. Din acest motiv, nimeni nu a fost, de atunci și până astăzi, interesat să afle adevărul sau să facă dreptate! 

Ieri, s-a consumat doar un act de procedură în justiție. S-a pronunțat o sentință definitivă, însă nu s-a făcut dreptate! 

PS. Cozmin Gușă interpretează sentința dată lui Piedone ca fiind un exemplu de a disciplina primarii care îndrăznesc să miște-n front. Voi ce ziceți?

Epidemia de prostie

Obezitatea a atins „proporții epidemice” în Europa, afirmă Organizația Mondială a Sănătății. Așa ceva! Când am crezut și noi că am scăpat de o pandemie, iată, că un alt dușman ne pune viețile în pericol.

Un raport științific (nu se putea se fie altfel) arată că această boală provoacă peste 200.000 de cazuri de cancer și 1,2 milioane de decese pe an. Prevalența obezității în Europa este mai mare decât în orice altă parte a lumii, cu excepția Americii.

Practic, mai mult de jumătate (59%) din lumea bună, adică cea occidentală și civilizată a ajuns supraponderală. De la prea multă bunăstare!

„Norocul” nostru este că Putin a declanșat operațiunea sa militară specială în Ucraina, iar comercianții noștri (cinstiți, dar hapsâni) au profitat de situație și au mărit prețurile la alimente, forțându-ne să cheltuim mai mult sau să mâncăm mai puțin.

Deci, Putin nu doar că a reușit să oprească pandemia Covid-19, dar ne ajută și să slăbim, să ducem o viață mai sănătoasă și astfel să învingem obezitatea! Criza alimentară și foametea sunt cele mai bune remedii împotriva acumulării de kilograme și a grăsimilor umane.

Filosoful italian, Giorgio Agamben vorbea despre permanentizarea „stării de excepție” ca modalitate prin care guvernările eludează legea și calcă în picioare drepuri și libertăți, în timp ce Corey Robin avertiza despre noua guvernare prin frică. Cam asta se întâmplă în lumea noastră, doar că noi nu vrem (încă) să credem.

Aștept ziua în care Organizația Mondială a Sănătății va decreta oficial și epidemia de prostie. Cred că nu mai avem mult de așteptat…

Verde capitalist

Câteva gânduri de stânga apropo de mașinile electrice și politicile „verzi”, atât de la modă în zilele noastre.

Mașinile full electric sunt scumpe și foarte scumpe. Costă de la 30.000 euro și pot ajunge chiar și peste 100.000 euro. La banii aceștia, cine își permite să le cumpere? Doar cei bogați!

Pentru mașinile electrice nu se plătesc impozite și se creează stații rapide de încărcare pe banii contribuabililor, iar curentul electric la unele stații este gratis. Ba mai mult, cumpărătorii unor astfel de mașini primesc chiar și voucher tot din bani publici.

Deci din taxele celor mulți și săraci se plătesc facilități și combustibil pentru cei bogați care nu plătesc nici impozit pe niște mașini foarte scumpe. Cu alte cuvinte, păturile cele mai sărace, adică cei 80-90% a populației, care muncesc cel mai mult şi trăiesc cel mai sărac îi subvenționează pe cei bogați și puțini: 82% din toţi banii câștigați pe planeta noastră ajung la 1% din populaţie.

Curat capitalism! Și e un capitalism verde. De la culoarea (verde) a banilor, a dolarilor americani mai exact.

E bună politica asta „verde” cu ecologizarea. Însă nu pentru săraci. Ei vor continua să muncească pentru salariul minim din care își permit să cumpere, eventual, doar mașini second-hand aduse din străinătate sau mașini noi ieftine și mai puțin performante. Deci, mai puțin verzi.

Cei bogați cu mașini de sute de cai și care plăteau impozite mari, de acum, fiind trecuți la modul ecologic, pentru mașini chiar mai puternice și mai scumpe, vor plăti impozit zero. În timp ce aceștia au beneficii și profit pe toate planurile – de la achiziționarea mașinii până la întreținere și taxare – contribuabilii mai sărmani se pot bucura de un mediu mai curat.

Vedem, așadar, că mașinile electrice sunt, prietenoase nu doar cu mediul înconjurător, dar și cu mediul capitalist. Mai ales cu buzunarele capitaliștilor bogați. Unii plătesc – cei saraci, iar alții profită. Până la urmă acesta este și esența sistemului capitalist.

Întrebarea (retorică) de final este dacă poporul sărăcit (la buzunare) a fost oare „ecologizat” (a se citi sărăcit) și la creier?

Șocul viitorului?

Am aflat deja cu toții ce se întâmplă, de vreo lună, în orașele din China, mai ales în Shanghai, cel mai populat oraș al Chinei cu peste 25 de milioane de locuitori. Cam cât România și Bulgaria la un loc!

Locuitorii acestui oraș-metropolă au fost obligați de „autorități” să intre într-o izolare extinsă pe motiv de coronavirus. Cea mai mare parte a populației stă închisă în case, la propriu. Fără alimente, medicamente, decât cu țârâita. Și asta în ciuda faptului că numărul de cazuri simptomatice este relativ mic, de 2000-3000/ zi, în plus, fiind vorba de varianta Omicron, simptomele sunt ușoare. Guvernul comunist chinez a decretat totuși Shanghai-ul „zonă zero de COVID”. Și nu doar acolo a introdus măsuri drastice. Autorităţile chineze şi-au intensificat politica „zero COVID”, efectuând testări în masă şi impunând lockdown-uri de îndată ce apar primele cazuri.

Asta înseamnă că mențin restricțiile și izolarea până nu scapă de tot de virus. Ambițioasă încercare! Sau prostească?

Totul arată ca în ficțiunile distopice: polițiști în combinezoane albe care „prind” fugarii pe stradă, pacienți lungiți de-a valma pe panouri de lemn sau într-un fel de isolete din carton, arătând ca niște sicrie, oameni care răcnesc de foame, animalele de companie în saci de plastic chinuite până la moarte, copii îmbrăcați în combinezoane, mânați spre dube, comunități întregi mutate, uși sigilate/blindate ca să nu iasă nimeni, drone care propagă mesajul guvernului: „Controlați-vă dorința de libertate! Nu deschideți fereastra și nu cântați!”. Incredibil, dar adevărat!

Dar oare cât de mare este pericolul, dacă populația e supusă unui astfel de regim dur de izolare? Iată cifrele: în Shanghai, de la izbucnirea, în martie, a focarului de COVID, primele trei decese au fost înregistrate pe 17 aprilie. Este vorba de două femei în vârstă de 89, respectiv 91 de ani și de un bărbat de 91 de ani. Despre victime se zice că, deși aveau serioase comorbidități, ar fi murit de COVID. Parcă am mai auzit povestea asta și la noi…

Unii se întreabă oare de ce ar trebui să ne intereseze pe noi de aici din Europa ce se întâmplă acolo în depărtata China?

Dintr-un motiv extrem de simplu care se cheamă Wuhan. La sfârșit de 2019, marea majoritate a populației globului nici nu auzise de acest oraș. Între timp, am fost nevoiți să aflăm…

Sunt voici care se tem că „experimentul zonă zero” se va repeta și în Occident, că guvernele „democratice” vor fi tentate să repete această poveste monstruoasă, așa cum au mai preluat din China și alte măsuri comuniste la fel de „eficiente”, pe motiv că cele democratice nu au funcționat în fața virusului.

În ciuda modului nostru european de gândire (rațional și orientat spre individ) pe care îl clamăm cu atâta mândrie, în mod ciudat, la nivel acțiunilor concrete, „autoritățile” noastre au preluat mai degrabă modelul oriental/chinezesc pentru care nu individul, ci colectivitatea e cea care contează, pentru care drepturile și libertățile sunt un moft la dispoziția „autorităților”, pentru care „rațiunea de stat” e mai importantă decât rațiunea umană…

Repetarea scenariului orwellian din Shanghai și în Occident poate fi verosimilă, însă puțin probabilă. Deocamdată suntem preocupați de alte „șocuri” care ne țin mintea ocupată: războiul din Ucraina, creșterea inflației, problemele economice, etc. Șocul viitorului trece peste noi în valuri. Supraviețuiesc doar cei care știu să înoate. Este însă o salvare de moment, pentru că valurile vor tot veni, iar noi vom obosi. Problema nu este că vom muri. Moartea este o certitudine. Problema este că până atunci nu trăim destul. Cum nu trăiesc destul locuitorii din Shanghai închiși în mod abuziv în locuințe…

Atenție! Vin americanii!

În urmă cu o lună, pe 19 și 20 martie a avut loc, la New York, Târgul Internațional de Turism.

Așa cum se vede și în fotografia – ștearsă repede de pe Facebook-ul Consulatului General al României din New York după ce a atras nenumărate comentarii ironice – țara noastră s-a prezentat într-un mare fel. Adică sub orice critică.

Standul României a constat dintr-o perdea pe care au fost agățate niște fotografii luate de pe internet și scoase la imprimantă. Bineînțeles, în format A4 și landscape, că doar avem „peisage” multe aici în „Grădina Carpaților”, mai ceva ca în Grădina Maicii Domnului. S-au mai dat și niște pliante. Totul făcut „profesionist” de către niște „profesioniști” plătiți regește din bani publici.

Am avut cu ce ne mândri! Nu degeaba se citește satisfacția și mândria pe chipurile membrilor „delegației” noastre.
Mai lipseau doar pălincile în pahare de plastice (metoda tradițională), clisa pe scobitoare și „frunza” Elenei Udrea (din arestul din Bulgaria)….

Oricum, după o astfel de prestație la înălțime, trebuie să ne așteptăm că din vară, România va fi invadată de turiștii americani. Iar dacă nu de turiști, măcar de soldați. La Kogălniceanu și Deveselu. Vin americanii și la noi, în sfârșit!

Gura prostului și adevărul

Încă preşedintele Senatului, „fantasticul” Florin Cîţu a declarat vizavi de acuzaţiile care i se aduc privind achiziţia „fantastică” de vaccinuri COVID-19 din perioada în care a fost premier, că ”putem să o anchetăm pe Ursula (von der Leyen), să vedem ce a avut în cap când a făcut acest contract cu toată Uniunea Europeană”.

Este de-a dreptul fantastic cum încearcă „salvatorii” de ieri să fugă acum de orice responsabilitate.

Dar hai să nu amăgim singuri. Fără intervenția Uniunii Europene, accesul României la vaccinuri ar fi fost limitat. Contractele fiind negociate de Comisie, toate țările au putut cumpăra serurile „minune” în cantitățile dorite. Sau impuse. „Autoritățile” române nu au avut alt rol decât de a plăti facturile. Deciziile s-au luat în altă parte. La fel și marea „afacere” a fost tot acolo, la Bruxelles. Că nu degeaba Comisia Europeană, până atunci un model de transparență, a decis să secretizeze contractele cu Big Pharma pentru livrările vaccin. Și nu degeaba, Ursula (cum îi spune Cîțu) a șters din telefon mesajele avute cu șeful Pfeizer!

Norocul nostru este că o avem pe cea mai mare luptătoare anti-corupție, doamna Kovesi la cel mai înalt nivel european așa că așteptăm să se apuce de treabă și să se lupte și cu corupții europeni!

Pe de altă parte, observ un lucru. Nouă nici cum nu ne este bine. Dacă nu aveam vaccinuri nu era bine; acum, că avem stocuri de zeci de milioane de doze ce stau să expire, iarăși nu e bine. Așa o fi românul: mereu nemulțumit?

PS. Personajele din imagine poartă mască nu pentru că ar fi hoți la drumul mare care fură banii contribuabililor și îi bagă în buzunarele companiilor farmaceutice. Ele poartă mască pentru a se proteja împotriva Covid-19.

Corupția a înflorit pe vremea anti-corupților 

Departamentul de Stat al Statelor Unite a publicat recent un raport devastator pentru situația din țara noastră: din analiza americanilor rezultă că, în România, în anul 2021, corupția a proliferat. Cu un an în urmă, aceiași specialiști americani au spus același lucru: și în 2020 corupția a proliferat chiar mai rău decât pe vremea ”odiosului” Dragnea.

Așadar, în pandemie, cu două guverne și două partide de ”dreapta” – care au făcut din lupta anti-corupție un obiectiv național – România a alunecat abrupt pe panta corupției. Cel puțin, așa ne spun partenerii noștri strategici. Printre altele, aceștia dau ca exemplu de corupție majoră pre-contractul privitor la cele 120 de milioane de doze de vaccin contra virusului COVID-19, un tun financiar în toată regula. Mai mult de 80 de milioane de doze vor fi plătite absolut degeaba pentru că românii nu se mai vaccinează, prejudiciul în acest caz fiind de peste 1 miliard de dolari! Cu toate acestea, DNA pare încă indecisă dacă are sau nu suspecți în acest caz…

La fel de indeciși sunt luptătorii anticorupție și în alte cazuri care îi implică pe ”salvatorii” neamului, oamenii noi din politică, cei care încearcă să ne bage pe gât propaganda lor ieftină. Cel mai recent exemplu este la Primăria Sectorului 2 din București, una din cele ”binecuvântate” de electoratul inteligent și elitist cu un primar USR. Acesta a contractat, fără licitație, că doar ei sunt altfel decât primarii vechi, niște servicii de consultanță, desigur! Că useriștii sunt mari ”specialiști” la consultanță. Chiar și PNRR-ul are bani gârlă special pentru asta.

Poate vă întrebați cine va presta serviciile de ”consultanță” de la sectorul 2. Printr-o co-incidență fericită pentru buzunarele liderilor USR, a fost ”aleasă” tocmai firma înființată de un fost ministru userist și actual europarlamentar USR. Ar merita aplauze pentru această performanță, dar cred că mai degrabă s-ar cuveni împărțite niște cătușe!

Așadar, în mod paradoxal, corupția din România a înflorit cum nu se poate de bine tocmai sub guvernările de ”dreapta” ale celor care pretind că sunt corecți și cinstiți. Spre deosebire de Ion Iliescu care era sărac și cinstit, actualii politruci sunt putred de bogați. În ceea ce privește cinstea lor, spune multe faptul că tocmai în vremea celor care și-au făcut un titlu de glorie din lupta (lor) împotriva corupției acest fenomen s-a extins. Acuma, avem două posibilități: ori raportul americanilor este unul tendențios și mincinos, ori ”salvatorii” neo-progresiști și liberali, dincolo de lozincile lor, sunt ipocriți și corupți.